Iluzia patetică a unei „ţări normale”

Am auzit deja de prea multe ori în jurul meu sau la televizor expresia „într-o țară normală așa ceva nu e posibil”.

Cei care folosesc expresia : I. se plâng că România nu e o țară „normală” şi II. sugerează că ei sunt  nişte oameni superiori, care ar trebui să trăiască în mod normal într-o astfel de ţară mitică dar care, din păcate, sunt nevoiți să se sacrifice, demni urmaşi ai ponticului Ovidius, să locuiască pe malul Dâmboviței, să ne arate „calea” şi să îi înveţe pe băştinaşi ce trebuie să facă ei ca să se normalizeze.

Acești soteriologi de cafenea care vor să ne mântuiască prin normalitate dau de înțeles că de vină pentru că țara asta nu arată cum vor ei sunt fie politicienii neghiobi, fie poporul prost, fie în general cei care nu sunt de acord cu ei și  cu normalitatea lor.

Rareori se menționează explicit o „țară normală”, dar se sugerează că statele occidentale dezvoltate – pe care apostolii nornalităţii le știu excepțional de bine din turism pe banii lor sau ai altora, din filme sau de la ştirile pro tv – fac parte din categoria asta.

Însă cum definim normalitatea ?

Economic ?

România n-a făcut niciodată parte din lumea dezvoltată economic de la retragerea aureliană din 273 şi până în 2007 şi reprezintă acum periferia cea mai subdezvoltată a unui ansamblu dezvoltat, cam cum sunt rezervațiile de indieni din SUA. România are nevoie de decenii pentru a recupera măcar mare parte din decalajul actual, iar succesul nu este nici pe departe garantat. În acest proces, eșecurile au fost de altfel mult mai numeroase decât reușitele, care se rezumă la câteva cazuri : Japonia în primul rând, apoi Coreea de Sud, Taiwan, Singapore…

Dezechilibrul masiv dintre statele dezvoltate şi cele sărace este un fapt relativ recent în istoria umanităţii, un produs al ultimilor 500 de ani în care statele occidentale au reuşit un avans mai întâi militar şi apoi economic asupra restului lumii, care în ultimii 200 de ani a creat şi o hegemonie culturală, impusă prin colonialism inclusiv asupra unor civilizaţii mult mai vechi decât cea iudeo-creştină.

Însă ultima experiență cât de cât apropiată (deși situațiile sunt complet diferite) nu este dătătoare de speranțe : Imperiul Roman, care reușise să păstreze mult timp un avans militar și economic asupra barbarilor din jur, a sucombat până la urmă, ajungându-se la o nivelare economică de jos în sus a spațiului european.

De altfel, statistic, puțin peste 10% din populația lumii locuiește acum într-o țară dezvoltată economic, într-unul din cele trei mari blocuri ale lumii dezvoltate : American de Nord, Europa de Vest şi Asia de Est. După criteriul economic, doar aceste țări ar fi normale, așa că 90% din oameni ar trăi într-o țară anormală… India sau China sunt țări anormale după principiul ăsta. Totuși, atunci când am fost în China nu m-am simțit deloc într-o țară „anormală”, chiar dacă e total diferită de orice altă țară pe care am văzut-o. Mai mult, m-am simțit mult mai bine decât în Elveția, țară în care m-am plictisit de moarte.

Alt criteriu ?

Nu are rost să mai discutăm. Pot doar spune că mă văd des cu străini pripăşiţi prin Bucureşti şi ei nu folosesc niciodată cuvântul „anormal” când vorbesc despre România. Este o ţară diferită pentru ei, dar la fel de „normală” ca oricare alta aflată într-un stadiu de dezvoltare similar.

Aş compara România cu femeia din imagine, surprinsă de Walker Evans în marea migraţie a ţăranilor din SUA cauzată de Marea Criză din anii ’30.

Este ea frumoasă ? Aici cred că părerile sunt împărțite, deși sunt sigur că a stârnit multe pasiuni când era mai tânără. Cu toții suntem soții nemulțumiți ai acestei femei, pe care o ridiculizăm şi o insultăm în fiecare zi, uitând că nu am fost în stare să avem mai mult, că poate nu merităm mai mult şi că alături de ea ne-am trăit cea mai mare parte a vieții. Cândva, demult, cu toții am iubit-o, însă am ascuns sentimentul acesta atât de adânc în noi, încât nici nu mai suntem conștienți de el.

Este ea normală ? Dacă doar frumosul are drept de cetate în imperiul normalului, poate că nu…

Campioni mondiali ai urii de sine, va trebui cândva să găsim un armistițiu cu noi înșine, cu ceea ce e în jurul nostru și cu propria țară. Poate atunci când vom înceta să mai avem iluzii bolnăvicioase și să dăm vina pe România pentru propriile noastre eșecuri. Căci toți am fost învinși de către viață, într-un fel sau altul…

Iar țara asta este doar suma tuturor cetățenilor ei, buni sau răi, educați sau analfabeți, inteligenți sau proști. Sau suma tuturor eșecurilor și performanțelor noastre.

Anunțuri

Despre Franck
My name is Franck. With F from freedom. I'm not saving anyone. I don't forgive anyone. And I don't hate anyone. I'm just surviving to something people usually call "life".

One Response to Iluzia patetică a unei „ţări normale”

  1. Magda says:

    Un text bine articulat si „inocent”, in sensul lipsei de patima, nu si de patos.

    Din pacate, exista si mariaj de convenienta, unul lipsit de orice cautare si confirmare a unuia in celalalt. S-ar putea ca in cazul multora dintre noi si dintre ei, relatia conjugala cu propria tara sa fi fost un astfel de mariaj, de unde absenta cronica a memoriei sociale si a asumarii colective. Pentru ca liantul, responsabilitatea, angrenajul simbolic care ne face „sa fim impreuna” se mostenesc social. Fara o astfel de mostenire, iti lipseste gramatica relatiei cu tara si atunci survine acel divort in care, intocmai pentru ca nu exista nimic de impartit, nimic nefiind in comun, nu poti admite altfel decat cu furie ca jumatate din viata ti-ai petrecut-o alaturi de un partener despre care nu stii nici macar daca a fost frumos in tinerete. Pentru ca niciodata nu te-ai uitat astfel la el.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: