Dincolo

Moartea e acum în faţa mea, văd cum cerul se deschide, cum omul este captivat de ceea ce nu cunoştea până atunci.

Moartea e acum în faţa mea, văd cum omul vrea să-şi revadă vatra, după atâţia ani petrecuţi în captivitate.

(Dialogul muribundului cu sufletul său, Egipt, circa 2000 î.e.n.)

NON OMNIS MORIAR ?

Totul a început pe 12 iunie 1959, undeva în apropiere de Stockholm. Friedrich Jürgenson a ieşit să înregistreze ciripit de păsărele. Când a început să asculte banda, a descoperit cu stupoare sunete de trompetă care se terminau într-o muzică de fanfară. Iar apoi o voce povestea, în norvegiană, despre ciripitul păsărilor de noapte.

O lună mai târziu, când lucra pentru o emisiune la radio, pe o înregistrare a apărut o voce care îi vorbea, în nemţeşte, despre Rusia. După mai multe astfel de experienţe, obosit, a dorit să renunţe şi, pe când se pregătea să apese pe butonul de oprire al magnetofonului, a auzit o în difuzor : „ascultă, menţine contactul, ascultă!”.

Aceste câteva cuvinte i-au schimbat complet viaţa. De atunci, nu a încetat să facă cercetări în acest domeniu (a murit în 1987). A fost debutul înregistrării „ştiinţifice” a vocilor de dincolo, de aceste cercetări interesându-se instituţii prestigioase din lumea germană, precum Institutul Max Planck şi Universitatea din Freiburg. Însă despre acest tip de experimente se vorbeşte în continuare mult mai puţin decât despre „experienţele la limita morţii”, mai puţin discrete şi mai interesante pentru presa populară.

Ulterior au apărut o sumedenie de cercuri de pasionaţi, mai ales în spaţiul german, iar tehnologia s-a îmbunătăţit, existând chiar firme care livrează magnetofoane adaptate pentru acest tip de experienţe. Chiar dacă rămân controversate în rândul cercurilor ştiinţifice şi se feresc de publicitate,  ele au devenit din ce în ce mai sofisticate: se recomandă, de exemplu, ca înregistrările să se facă într-un mediu în care există anumite zgomote, care ar fi folosite de „cei de dincolo” pentru a transmite mesajele.

„Numele meu este Henri Sainte-Claire Deville. Am părăsit lumea voastră în 1881 şi vă vorbesc în numele meu şi al întregii noastre echipe de savanţi de la Life-Line„, spune o voce pe o înregistrare deţinută de CETL (Centre d’Etudes sur la Transcommunication-Luxembourg).  Personajul este real, a fost un chimist francez care chiar a decedat (sau a trecut dincolo ?) în 1881.

Life-Line ar fi numele unei echipe care lucrează „dincolo”, alături de altele, pentru a comunica cu cei de aici. O alta ar fi una de mari compozitori organizată de Franz Liszt, care a intrat în legătură cu englezoaica Rosemary Brown.

O altă experienţă interesantă : „Doamna Simonet din Reims, o persoană foarte simplă, a avut şansa să aibă parte de o educaţie bună. Cunoaşte limba germană, ceea ce i-a permis să intre destul de repede în contact cu cercuri deja experimentate. A studiat latina, ceea ce i-a permis la un moment dat să înţeleagă o frază recepţionată absolut neaşteptat, în româneşte„.

Pe lângă înregistrări de voci, aceste cercuri au produs şi numeroase fotografii, iar un cerc foarte discret de savanţi adunaţi în jurul preotului catolic Ernetti la Veneţia ar fi obţinut în anii 1970, cu ajutorul unui aparat numit „chronovizor”, sunetul şi imaginile unei tragedii antice jucate în 169 î.e.n. la Roma. *

De altfel, Vaticanul a sprijinit în mod discret cercetările pe această temă desfăşurate în ultimele zeci de ani, iar în 1986 i-a permis preotului Ernetti să vorbească pentru prima dată despre subiect la Trento (potrivit Oggi, no 44, 26 octombrie 1986).

Ce se întâmplă însă când trecem dincolo ? Iată cum formulează un „corespondent” de pe lumea cealaltă, Albert Pauchard :

La început, „sufletele sunt prea impregnate de condiţiile terestre pe care tocmai le-au părăsit.  de aceea veţi găsi atâtea instituţii şi construcţii atât de asemănătoare cu cele de pe Pământ. (…) Ideea voastră asupra vieţii astrale este încă prea materială. Vă gândiţi doar la o continuare a vieţii de pe pământ. Veţi găsi în mod sigur şi astfel de lucruri, ca urmare a mecanismului născut din obişnuinţe. Însă aceste obişnuinţe pierd, încetul cu încetul, ceea ce le alimentează. (…) Murim de fiecare dată când trecem de la o lume la cea următoare”.

Câtă credibilitate au, însă, astfel de înregistrări şi mărturii ? Greu de spus, dar, cu siguranţă, mai multă decât cele culese prin metoda oui-dja (cerc de litere) sau de la aşa-zişi mediumi.

Prudenţa este, însă, mai mult decât utilă. Mulţi din cei implicaţi în astfel de cercuri se plâng că au dezvoltat o sensibilitate excesivă, auzind permanent tot felul de sunete sau voci, ca un zgomot de fond care nu le dă pace.

* François  BRUNE, „Les morts nous parlent”, Editions du Félin, 1988

Anunțuri

Despre Franck
My name is Franck. With F from freedom. I'm not saving anyone. I don't forgive anyone. And I don't hate anyone. I'm just surviving to something people usually call "life".

One Response to Dincolo

  1. evelics says:

    Sunt,încă,multe lucruri care nu pot fi în acest moment explicate astfel încât să impresioneze mintile oamenilor obisnuiti,care nu au iesit în nici un fel dintr-un anumit tipar,de sub tutela învătăturii obisnuite si cărora nu le-a trecut niciodată prin cap să se intereseze(studiind) ce este după,ce este dincolo.De mai multi ani studiez(organizat) Radiestezia,aspecte ale Inforenergeticii ,Energiei Universale si alte aspecte care tind,deocamdată,asimptotic spre paranormal.Toate acestea au legătură cu acel dincolo de unde,cu certitudine,vin mesaje.Se poate face o discutie foarte interesantă si incitantă pe această temă.Vă multumesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: