Amor pe vremea lu’ tataee

„Iubeşti o femeie, o iubeşti într-atât că îţi pierzi somnul şi pofta de mâncare. Câtă vreme nu ai posedat-o, nu ştii nimic despre fericirea sau decepţia pe care ţi-o va aduce.

O adori; ca să fie a ta, faci mii de nebunii periculoase; apoi îţi cedează; este a ta. Când se dă jos din pat, îţi devine indiferentă; te-ai înşelat; n-o mai iubeşti.

Nu poţi şti nimic dinainte. Experienţele mai vechi nu-ţi folosesc la nimic. De fiecare dată te afli în faţa necunoscutului. Ştiinţa poate să facă oricâte progrese, să proclame că iubirea e una sau alta, că în prezenţa anumitor persoane au loc descărcări de ioni, de electrozi sau de raze X, poate să transpună în formule algebrice legile atracţiei sexuale…; savanţii tot nu vor şti mai mult decât ceilalţi: sub acest aspect, care este cheia de boltă a iubirii, doar proba cărnii decide.

Iată de ce multe femei şovăie. Ele ştiu că jurămintele, promisiunile dinaintea patului sunt vorbe în vânt, că nimic nu le garantează viitorul, că trebuie mai întâi să cedeze şi, fără certitudinea că vor fi răsplătite, să-şi asume riscul. Iar riscul este enorm.

Din fericire, femeile au mai mult curaj decât noi.” *

* Claude ANET, „Notes sur l’amour”, Editions G. Cres & Cie, 1922 / Humanitas 2006

Anunțuri

Despre Franck
My name is Franck. With F from freedom. I'm not saving anyone. I don't forgive anyone. And I don't hate anyone. I'm just surviving to something people usually call "life".

2 Responses to Amor pe vremea lu’ tataee

  1. evelics says:

    Să-mi fie iertată interventia,dar nu pot să nu-mi spun părerea că,indiferent de notorietatea celui care o emite,aceasta rămâne o judecată tipic masculină si,după părerea mea,simplistă.Dacă s-ar putea trage o linie de demarcatie între sentimentul puternic de iubire în numele căruia un bărbat ar face orice nebunie pentru femeia iubită platonic si sentimentul de iubire sau deceptie de după ceeace autorul numeste posesiune….Ipostaza la care se face referire aici nu este iubire,nu cel putin dacă ne gândim la complexitatea acestui sentiment,în care nici cuvântul posesiune(a femeii) nu si-ar găsi locul.Într-o aventură scurtă la care conduce dorinta preponderent fizică a unui bărbat se poate vorbi de asa ceva.Si mai este un aspect :în iubire niciodată o femeie nu se gândeste să-si facă curaj pentru a ceda bărbatului iubit,căci nu despre cedarea femeii este vorba,ci despre împlinirea,încununarea iubirii pentru amândoi.Revenind în nota expunerii de mai sus,oare cum gândeste un bărbat că a trecut el proba cărnii într-o astfel de relatie,mai ales tinând seama de faptul că el poate si esua asa cum o femeie nu poate.Vă cer scuze pentru acest punct de vedere,poate neagreat.Vă multumesc.

    • Franck Melen says:

      Evelics, cartea este o adunătură de panseuri de cafenea, de tipul : „Amanta nu ţi-o alegi; îţi cade pe cap”. De unde şi titlul neserios al postului meu. De altfel, am selectat unul din pasajele decente, însă sugestive pentru adunătura de banalități spuse pe un ton serios care formează această carte. Are însă un anumit parfum de epocă, reflectă oarecum starea de spirit a acelor timpuri – de acum 90 de ani, adică de pe timpul străbunicilor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: