Cândva, noi eram băieţii buni

Odesa, 1942

„Românii dădeau uneori mâncare noaptea la populaţie, dar fără să afle nemţii. Ăştia erau răi de tot, când treceau coloane lungi de prizonieri ruşi, amărâţi rău de tot, lumea arunca bucăţi de pâine, ţigări şi care se apleca era lovit imediat cu patul puştii”.

„În Odesa erau şi foarte mulţi germani. În fiecare dimineaţă găseai pe drumuri 3-4 cadavre dezbrăcate. Erau nemţi care se duceau la bordeluri şi erau prinşi de partizani. Era plină Odesa de partizani, nici nu ştiai de cine să te fereşti. Oricum, nu prea aveau treabă cu românii, pe nemţi îi vânau”.

„La Odesa am fost odată şi la Operă. (…) La un moment dat a urcat pe scenă un clovn cu o păpuşă care semăna cu un copil. Nu mai ştiu ce făcea acolo, dar la un moment dat a coborât de pe scenă în primul rând, unde stăteau ofiţerii germani, s-a dus la unul dintre ei şi i-a pus papuşa în braţe. Nu ştiu sigur ce s-a întâmplat, păpușa aia l-a stropit pe neamț. Toată sala a amuțit, iar ofițerul s-a ridicat încet, a scos o batista cu care s-a șters pe faţă, apoi a scos pistolul și l-a împușcat pe clovn drept în cap”.

Transnistria, martie 1944

„În drum spre Ovidiopol am întâlnit un grup de țigani care veneau de la Bug, unde îi trimisese Antonescu și, când am vrut să le dăm haine pentru că era foarte frig şi ei erau numai zdrențe, au refuzat: “nu vrem boierule, că ne împușcă partizanii!””

„Tot pe Nistru, înainte de atacul mare, a ocupat poziție în stânga noastră spre Tighina regimentul 3 Olt infanterie. Rușii mereu spărgeau frontul pe la ei şi mereu trebuia noi să mergem acolo să îi respingem. Fugeau oltenii imediat ce auzeau pe ruși venind “aoleu muică..”. De acum ne obișnuisem: “..iar au spart frontul la 3 Olt..”.”

Ungaria, noiembrie 1944

„Mergând prin sat, am dat peste doi ruși într-o colibă care violau o bătrână. Erau foarte beți și, din cauză că au ridicat amândoi mâinile spre puști, am fost nevoit să îi împușc. Am avut noroc că nu a făcut nimeni cercetări mai amănunțite, că putea să se termine rău pentru mine”. *

„La Hajduboszormeny am ocupat poziție în curtea unui judecător, om înalt, frumos. Aici am stat vreo 4-5 zile, cât am stat acolo nici nu ne-am atins de ce mâncare ne-o trimitea de la trenul regimentar, ne dădea familia judecătorului de mâncare.

Avea judecătorul o fată care tocmai terminase liceul și se temea să nu o violeze rușii. Noaptea dormea fata în pivnița casei cu noi, soldații români, odată am ascuns-o sub tun, sub o prelată, în ziua când verișoara fetei, care locuia chiar peste drum, a fost violată de trei soldați ruşi ; erau ăia foarte foarte tineri și beți turtă”. **

Slovacia, martie 1945

„La Banska Bystrica am auzit că a fost rănit generalul Dăscălescu. Orașul era ocupat de nemți. La intrare, pe o clădire înaltă, era scris cu litere negre, în românește: ENGLEZII V-AU VÂNDUT LA RUȘI”. *

* Sergent Aurel Sandu (Nărteşti, jud. Tecuci), – Memorii de război (interviu de Gabriel Szekely), pe worldwar2.ro

** Sergent Aurel Tucra (Vaşcău, jud. Bihor)Amintiri de pe front

Fotografii: Victor Nitu Collection

Anunțuri

Despre Franck
My name is Franck. With F from freedom. I'm not saving anyone. I don't forgive anyone. And I don't hate anyone. I'm just surviving to something people usually call "life".

7 Responses to Cândva, noi eram băieţii buni

  1. evelics says:

    Una dintre virtutile românului:bunătatea;mai ales în vremuri cumplite.Dece oare acum această virtute este estompată?N-om fi ajuns încă într-una dintre acele vremuri?

  2. Franck Melen says:

    PRECIZARE IMPORTANTĂ (din ciclul „ce mică e lumea” 🙂 ): Aurel Sandu este chiar bunicul bunului meu fost coleg Gabriel Szekely, iar interviul a fost luat chiar de Gabi. Abia azi am aflat, aşa că am făcut şi adăugirea de rigoare în articol.

  3. Clujeanul says:

    Poate si asa-zisul regizor Florin Iepan, se va documenta mai bine cand va dori sa mai „realizeze” un documentar despre Armata Romana si (vezi, Doamne ) atrocitatile comise la ordinul Maresalului Antonescu.
    Poate ca ar fi mai indicat sa realizeze un documentar despre atrocitatile comise de armata hothysta in comunele IP, TRAZNEA, HUEDIN, Valea Draganului, etc….

  4. Razvan says:

    Foarte bune puncte de referinta. Se vrea acum a se pune in carca poporului roman o crima pe care nu numai ca nu a comis-o, dar chiar, pe cat posibil a incercat sa evite producerea ei. Multi „regizori” scot filme, parca „la comanda” in care sunt aratate atrocitati impotriva evreilor ce le-au „suferit” din partea noastra. De ce acel „regizor” nu a facut un film despre ajutorul pe care l-au dat romanii evreilor in vremuri tulburi?… Mai avem un presedinte (care numai pt romani nu lucreaza) care tot „ca la comanda” iese la rampa, dar nu pt a lua apararea poporului sau, ci dar doar pt a intinde o mana de ajutor dusmanilor, confirmand si cere scuze pt „genocid” si „holocaust” – un genocid imaginar care se vrea un cap de pod pt justificarea unor interese banesti si nu numai, din Romania! De ce nimeni nu iese in fata sa spuna ceva despre crimele (care spre deosebire de celede mai sus au fost cat se poate de reale) odioase la care au fost supusi romanii de catre evrei, in Basarabia si Bucovina? Despre crimele si barbariile la care au fost supusi romanii de catre trupele horthyste. Ne-au educat f exemplar, eficient, dusmanii care acum ne conduc! E plina istoria de crime si nedreptati indreptate impotriva poporului roman! Dar, paradoxal, desi istoria se repeta (si nimeni nu mai „vede”), aceste crime nu numai ca nu sunt recunoscute de catre nimeni, dar chiar sunt puse in carca poporului roman care culmea le-a si suferit!

    • Franck says:

      Da, multi evrei erau bolsevizati, erau insa si unii romani sau de alte nationalitati care se dadusera de partea rusilor. Unirea se facuse inca de putin timp, atasamentul la statul roman era inca firav, iar autoritatile de la Bucuresti au avut de multe ori politici proaste in aceste zone, care i-au alienat si mai mult pe multi locuitori.

      Paul Goma a indraznit sa vorbeasca despre atrocitatile anumitor evrei impotriva romanilor si a fost taxat imediat de antisemit. Alex Mihai Stoenescu, in cartea sa „Armata, Maresalul si Evreii”, ataca chestiunea intr-un mod extrem de echilibrat, bazat pe documente, si n-a scapat nici el de furia celor care isi aroga monopolul asupra „holocaustologiei”.

      Caci cel mai mare dusman al fanaticilor, de azi sau de ieri, este adevarul.

  5. Razvan says:

    Da…si din pacate se dedau la orice marsavie pt a tine adevarul ascuns in continuare!… De la niste „oameni” ce se folosesc de minciuni si chiar suferinta altora pt a o duce ei bine, te poti astepta la orice. Poate stii deja de ele, dar am 2 reportaje f interesante vis a vis de mentalitatea si atitudinea evreieasca, fata de „holocaust”! Am sa postez, cu voia ta, linkurile si aici, ca o confirmare a ceea ce shtim deja!
    Pt o si mai buna luare aminte:


    Doamne ajuta frati romani!

    • Franck says:

      Interesante materiale, Razvan. Nu le vazusem, dar nu ma mira genul asta de mentalitate. Primul e chiar comic si nu l-as lua atat de mult in serios, pare genul de persoana care vrea sa atraga atentia asupra ei, inscenandu-si un eveniment. In urma cu cativa ani, o frantuzoaica si-a inscenat o agresiune antisemita in metroul din Paris – toata povestea la adresa : http://www.djazairess.com/fr/infosoir/17599

      Astfel de persoane stiu ca genul asta de „eveniment cu conotatii antisemite” atrage rapid atentia, date fiind sensibilitatile momentului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: