Scucino bucovinean

Undeva în Bucovina, 1919

„Când era copil în Bucovina, la o zi de mers de Nistru – dincolo de care începea Rusia -, a fost trezit într-o noapte: austriecii tocmai plecaseră, iar românii, cărora le-a fost atribuită Bucovina, nu ajunseseră încă, şi exista teama că bolşevicii vor ataca sau că vor face măcar incursiuni izolate. Deja erau bande care jefuiau depozitele austriece de armament.

Toată viaţa a păstrat în memorie impresiile de atunci, mai alers mâinile care tremurau: cele ale guvernantei care l-au trezit şi l-au îmbrăcat, mâinile tremurânde ale mamei care puneau bijuteriile în cutii pentru a le ascunde, cele ale argaţilor cărora tatăl său, etern Don Quijote, le distribuia pistoale”. *

 „Rusia era acolo, foarte aproape, chiar de partea cealaltă a Nistrului. Revoluţia din 1917 a adus la noi valuri de refugiaţi, familii întregi erau cazate la rude sau la prieteni generoşi”.

Câțiva ani mai târziu

„Bucovina este poate una dintre cele mai frumoase regiuni din lume. Însă pentru tatăl meu era – cu excepţia unor păduri din Carpaţi unde obişnuia să vâneze – un peisaj lipsit de caracter.

Îmi zicea chiar că eu n-am niciun pic de caracter doar pentru simplul fapt că iubeam cu pasiune Bucovina. <<Nu e de mirare, spunea el cu un dispreţ nedisimulat, tu te-ai născut în corupţie, adică în mijlocul corupţiei caracterului>>”.

„Când l-am întrebat până la urmă ce este caracterul, mi-a răspuns fără să ezite: <<Credinţa, mai mult decât orice altceva>>”.

„Ştiria avea caracter din cauza coloanei vertebrale muntoase. Însă trebuie spus că şi Bucovina are o coloană vertebrală muntoasă, chiar dacă nu aşa de spectaculoasă precum Hohe Tauern. Dacă termenul caracter ar avea sensul pe care i-l dădeam eu, atunci aceste formidabile păduri bătute de vânt aveau cel puțin la fel de mult caracter cât vârfurile acoperite de gheţuri ale Ştiriei”.

„Tata mi-a explicat că, deşi suntem de origine italiană şi am devenit cetăţeni români, suntem în continuare austrieci; şi că faptul că trăim în Bucovina era un fel de infidelitate la care am fost constrânși de un concurs de împrejurări nefericite  – ceea ce nu înseamnă că vânătoarea în Bucovina nu este mai frumoasă decât în Ştiria.

Însă ca austrieci ar fi trebuit să rămânem fideli acelui steag. Din păcate, acel steag nu mai exista; drapelul imperial al Austriei a fost înlocuit de cârpa vulgară a noii republici cu care, din fericire, nu aveam nimic de-a face. Vechiul stindard imperial era drapelul împăraților din casa de Habsburg care, timp de șase secole, au fost împărații Sfântului Imperiu roman fondat de Carol cel Mare”.

„Se simte o nostalgie germană, în ţara de origine a românilor (…), în mijlocul românilor, rutenilor, polonezilor şi evreilor din Galiţia”.

„Tatăl meu îi ura pe evrei, pe toţi evreii, chiar şi pe cei bătrâni sau umili. (…) Avea sentimentul că era vina lor că el, un austriac de viţă veche, era nevoit să rămână în Bucovina şi să devină cetăţean român, ceea ce făcea din el un individ de mâna a doua.

În Bucovina avea impresia că este un exilat, sau mai degrabă un pionier trădat şi abandonat. Considera că face parte din rândul acelor administratori coloniali ai vechii monarhii austro-ungare şi, în viziunea sa, era o datorie pentru aceşti funcţionari să apere Europa de hoardele barbare care nu încetau să vină dinspre est”.

 Scucino

Scucino (cкyчнo) este un cuvânt rusesc foarte greu de tradus. Înseamnă mai mult decât o tristeţe posomorâtă: este un vid sufletesc care vă aspiră într-un mod imperceptibil, dar viguros, către o nostalgie  puternică, precum un val”.

“Când aveam timp, hălăduiam fără ţintă în împrejurimile Cernăuţiului, în acest peisaj cu orizonturi vaste care, în perioadele însorite, era frumos ca un parc, în timp ce sub cerul iernii, plin de cârduri de ciori, nu evoca nimic altceva decât imensa dezolare a câmpurilor negre, arate, ce se întind la infinit, dincolo de zăpezi. (…) Şi exact aceste zile de sfârşit de iarnă corespund cel mai bine stării de scucino în care mă aflam”.

“În afară de modesta biserică catolică de rit armean şi de sinagoga simplă, cu cupolă, singura curiozitate a locului era frumoasa biserică cu clopotniță în formă de bulb a mănăstirii ortodoxe situate pe un deal cu pante domoale, între mesteceni. Toate aceste clădiri se înălţau fără ruşine sub un cer care, insensibil la vanitatea umană, se întindea la răsărit până dincolo de câmpia kirghiză, înspre Tibet”.

Sfârşitul

„Ultimul cartuş, tatăl meu l-a tras în propria tâmplă, când ruşii au ocupat Bucovina, în 1940, iar doi ani mai târziu, bunica mea a murit la Viena”.

* Gregor von Rezzori (pseudonimul literar al lui Gregor Arnulph Hilarius d’Arrezzo, n. 1914, Cernăuţi, m. 1998, Toscana), „Memoiren eines Antisemiten”, Steinhausen, München, 1979 / „Mémoires d’un antisémite”, Éditions de l’Olivier, Paris, 2003 / Humanitas, 2008

Anunțuri

Despre Franck
My name is Franck. With F from freedom. I'm not saving anyone. I don't forgive anyone. And I don't hate anyone. I'm just surviving to something people usually call "life".

3 Responses to Scucino bucovinean

  1. kairost says:

    Si replica Buchenwald-ului (Tinutul fagilor) lui Manea: „Bucovinenii pedanti, calculati, impanati cu germana lor sfidatoare (sic!) si atatea obiceiuri luate de la cei ce avea sa se dovedeasca dusmanii nostri cei mai brutali (…).” (Intoarcerea huliganului)

    • Franck Melen says:

      Da, se simte ca acesti oameni n-au putut trece niciodata peste fenomenul numit Transnistria. Si e de inteles, de altfel, o trauma atat de mare nu se uita niciodata. Asta il face, din pacate, pe Manea un scriitor minor. Unul al unei singure obsesii, dar absolute. Totul este interpretat prin acest sablon unic. insa viata inseamna mult, mult mai mult.

  2. evelics says:

    File de istorie zbuciumată,file de viată si de moarte în vremuri tulburi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: