Scufiţa infraroşie

A fost odată o scufiţă care avea o bunică. Spre deosebire de alte bunici, care locuiau la oraş ca să aibă grijă de gospodăria familiei şi să păstreze tradiţiile orale ale generaţiilor, bunica fetiţei locuia într-o căsuţă tip rustic, la marginea unei păduri.

Nepoata, care-şi iubea bunica, îi făcea periodic vizite, aducându-i de-ale gurii de la oraş pentru că acolo, la marginea pădurii, nu se găsea niciun punct de aprovizionare a populaţiei. De la o vreme însă, pe drumurile pădurii îi ieşea mereu în cale un mutant, o fiinţă cu aspect de lup, dar care vorbea cu oamenii.

Fetiţa înţelese repede că lupul este periculos şi de aceea îşi procură de la un magazin de specialitate o scufiţă infraroşie. Lupul nu vedea în infraroşu (se pare că nici în ultraviolet), în schimb avea un simţ olfactiv infailibil, mai ales dacă era vorba de cârnaţii din coşuleţul încărcat cu bunătăţi pentru bunică. Aşa stând lucrurile, lupul stabili cu uşurinţă unde locuieşte bunica şi, făcând un efort lăudabil, o înghiţi în întregime şi i se substitui în pat. Nici nu apucă să îşi tragă sufletul, că uşa căsuţei se deschise şi apăru nepoţica.

Aici urmează un dialog foarte pueril în care lupul se dă drept bunică pentru a induce copila în eroare, în vederea scopului său odios de a o înghiţi şi pe ea. Ceea ce îi şi reuşeşte.

Din fericire, prin pădurea aceea s-a abătut şi un vânător (era, de altfel, ultima pădure unde mai era permisă vânătoarea). Vânătorul, văzând un lup peste măsură de corpolent (obezitatea este totdeauna de rău augur), înţelese tot ce s-a întâmplat. Scoase de pe umăr puşca laser şi despică burta lupului (fără dureri, chinuirea animalelor fiind interzisă).

Din burta lupului ieşiră deîndată, vesele şi sănătoase, bunica şi Scufiţa. Lupul a fost cusut la loc şi vânătorul îi dădu o recomandare pentru o casă de odihnă unde putea să-şi petreacă restul zilelor jucând şah şi dezlegând cuvinte încrucişate. Cât despre Scufiţa Infraroşie, aceasta – spune povestea – s-a măritat cu vânătorul. *

* Eduard Jurist, „Poveşti pentru copiii de pe planeta Tellux”, Almanahul România Literară 1987

Anunțuri

Despre Franck
My name is Franck. With F from freedom. I'm not saving anyone. I don't forgive anyone. And I don't hate anyone. I'm just surviving to something people usually call "life".

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: