Omul, acest animal care porneşte la război

Mes amis, discutăm astăzi despre un subiect nou, unul cu care nu sunteți, poate, foarte obișnuiți. Este vorba despre violență, o violență despre care nu vreți să știți, dar care vă atrage, căci – după cum spun psihanaliștii – barbarul care se ascunde în fiecare dintre noi nu poate fi niciodată complet anihilat.  Să dăm, deci, Cezarului ce-i al Cezarului, şi  lui John Keegan ce-i al lui. *

„Războiul este continuarea politicii prin alte mijloace”. Dacă această afirmație a lui Clausewitz ar fi fundamentată, lumea ar fi mai uşor de  înțeles.

Clausewitz, un prusac veteran al războaielor napoleoniene, care şi- a consacrat anii de bătrânețe redactării a ceea ce avea să devină cea mai faimoasă carte despre război – Vom Kriege (Despre război)  -,  a scris că războiul reprezintă continuarea „relațiilor politice (des politischen Verkehrs) prin alte mijloace (mit Einmishung anderer Mittel)”.

Germana originală exprimă o idee mai subtilă şi mai complexă decât reuşesc să exprime traducerile realizate în alte limbi. În ciuda acestui inconvenient, gândirea lui Clausewitz rămâne incompletă. Ea presupune existenţa statelor, a intereselor naţionale şi a calculelor raţionale în privinţa realizării lor.

Însă războiul precede cu câteva milenii apariţia statelor, diplomaţia şi strategia. El este aproape la fel de vechi ca şi omenirea şi îşi are rădăcina în subconştientul uman, acolo unde eul este mai important decât raţiunea, unde domneşte orgoliul, unde emoţia este suverană, iar instinctul este rege.

“Omul este un animal politic”, spunea Aristotel. Clausewitz, discipol al lui Aristotel, s-a mulţumit să afirme că animalul politic este un animal care face război.

În ciuda influenţei pe care Freud, Jung şi Adler au avut-o asupra concepţiilor noastre, am păstrat valorile morale ale marilor religii monoteiste care condamnă uciderea semenilor noştri în orice circumstanţă, în afară de situaţiile extreme.

Ceea ce ne spune antropologia – şi ne sugerează arheologia – este că strămoşii noştri “necivilizaţi” par să fi fost în realitate creaturi sângeroase. Psihanaliza încearcă şi ea să ne convingă că sălbaticul pândeşte în fiecare dintre noi.

Suntem animale culturale şi bogăţia culturii noastre ne permite să acceptăm potenţialul nostru indubitabil de violenţă, însă continuăm să credem, totuşi, că această violenţă reprezintă o aberaţie culturală.

Lecţiile istoriei ne reamintesc că statele în care trăim, instituţiile şi chiar legile lor au ajuns până la noi printr-o succesiune de conflicte, adesea foarte sângeroase.

Porţia noastră zilnică de ştiri cuprinde vărsări de sânge, uneori în regiuni foarte apropiate de patria noastră, şi în circumstanţe uneori total contrare concepţiei noastre despre “normalitatea culturală”. Reuşim, în ciuda acestui fapt, să plasăm lecţiile respective ale istoriei şi ale actualităţii într-o categorie aparte şi bine definită, a “diferitului”, care nu ne subminează cu nimic speranţele în lumea de mâine şi în cea de poimâine.

Ne autoconvingem că instituţiile şi legile noastre au limitat sufficient de mult potenţialul uman al violenţei; totuşi, în cadrul instituţiilor statului, acest potenţial va fi valorificat şi va primi statutul separate de “război civilizat”.

Limitele războiului civilizat sunt definite de două tipuri umane opuse, pacifistul şi “purtătorul legal de arme”. Acesta din urmă a fost întotdeauna respectat, fi şi pentru că dispune de mijloacele pentru a impune respectul; cât despre pacifist, acesta s-a impus în cursul celor 2000 de ani ai epocii creştine.

Reciprocitatea lor este indicată cel mai bine în dialogul dintre fondatorul creştinismului şi un soldat profesionist roman care i-a cerut să vindece, printr-un cuvânt, pe unul dintre oamenii săi. “Eu, care nu sunt decât un subaltern”, i-a spus centurionul lui Christos, acesta minunându-se de credinţa soldatului. **

* John KEEGAN, “A History of Warfare”, Londra, 1993 / L’Esprit Frapeur, 2000

* Biblia de la Ierusalim, Evanghelia după Luca

Anunțuri

Despre Franck
My name is Franck. With F from freedom. I'm not saving anyone. I don't forgive anyone. And I don't hate anyone. I'm just surviving to something people usually call "life".

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: