Clinica Tavistock, laboratorul Pitești și marele experiment

Dumneata îți închipui că există ceva numit natură umană, care, ultragiată de ceea ce facem, se va întoarce împotriva noastră. Dar noi creăm natura umană. Omul este maleabil la nesfârșit”. (George Orwell, “1984”)

Institutul Tavistock

Orice acțiune de manipulare globală este gestionată din interiorul unei instituții: Institutul Tavistock de Relații Umane, al cărui sediu se află la Londra, 30 Tabernacle Street. * Institutul s-a desprins în 1946 din Clinica Tavistock, fondată în 1920 de doctorul britanic Crichton-Miller.

Institutul Tavistock controlează nenumărate filiale, situate la Institutul de Cercetări Stanford, Massachusetts Institute of Technology (MIT), Institutul Hudson, Fundaţia Heritage, Centrul pentru Studii Internaţionale şi Strategice din Georgetown (unde se formează personalul Departamentului de Stat), US Air Force Intelligence şi RAND Corporation. Unii critici ai Tavistock susțin chiar că organizații precum Comisia Trilaterală, Fundaţia Ditchley sau Clubul de la Roma execută instrucţiunile primite de la institut.

Tavistock studiază comportamentul individual și colectiv, urmărind să controleze și să conducă acțiunile și gândirea prin tehnici de persuasiune, sugestie, manipulare șI spălarea creierului.

În 1921, după încheierea Primului Război Mondial, Clinica Tavistock a început să cerceteze posibilitățile oferite de controlul minții. Obiectul său de studiu era “nevroza de război” de care sufereau militarii britanici întorși de pe front, “un punct de ruptură” a echilibrului psihologic, cauzat de stresul intens suferit în conflict și de teroarea pe care le-o stârneau bombardamentele.

Ulterior, metoda știițifică descoperită la clinică a fost aplicată în domeniul general al comportării umane de către institut, care a început să evalueze reacțiile individuale și collective ale persoanelor supuse la diferiți stimuli, pe baza descoperilor lui Freud.

Antecedentele soldaților au servit cercetării cauzelor și condițiilor care îl fac pe un individ să-și piardă controlul mental și contactul cu realitatea anterioară, lăsându-l fără apărare în fața unui stimul nou. Țelul era distrugerea apărării psihice a individului și, de aceea, cercetătorii s-au străduit  să afle variabilele care trebuie aplicate fiecărui caz în parte.

Cercetătorii au încercat să afle cheia deintegrării ori descompunerii sociale, în vederea modificării percepțiilor individuale și alterării credințelor sau valorilor anterioare.

Oamenii de știință de la Tavistock au descoperit, astfel, că un individ care își pierde rădăcinile este mai ușor de gestionat și, ca atare, pentru a putea fi manipulat, trebuie să i se distrugă nucleul familial și principiile religioase, sexuale și de orice sorginte, inculcate în copilărie. *

Un ecou al acestor experimente poate fi regăsit în cele trei filme din seria The Bourne (Identity, Supremacy și Ultimatum).

Fenomenul Pitești

Ceea ce n-a ajuns însă – și încă – la cunoștința tuturor este că în Arhipeleagul românesc a existat o insulă a ororii absolute, cum alta n-a mai fost în întreaga geografie penitenciară comunistă: închisoarea de la Pitești„. (Virgil Ierunca, „Fenomenul Pitești”).

În anii 1949-1951, distrugerea elitelor societății era pe cale de a se înfăptui: intelectualii, diplomații, preoții, militarii, magistrații, polițiștii, oamenii politici ai vechiului „regim burghezo-moșieresc” erau în închisori, țăranii cei mai gospodari erau deportați în coloniile de muncă forțată. Tuturor împreună și fiecăruia în parte li se aplica eticheta de „dușman al poporului”.

Mai rămăseseră tinerii, o forță socială imprevizibilă și care trebuia sa fie anihilată. Pentru ei a fost inventat experimentul de la Pitești, denumit de Securitate „reeducare”. Ideea reeducării îi este atribuită pedagogului sovietic Makarenko, specialist în delincvenţa juvenilă, care susţinea că deţinuţii tineri pot fi reeducaţi de către cei mai vechi, trecuţi şi ei prin această experienţă.

Una dintre metodele cele mai utilizate era plasarea în aceeaşi încăpere atât a bandiţilor reeducaţi cât şi a reeducaţilor. Aceştia din urmă erau infiltraţi printre ceilalţi, ascunzându-şi ideile, căutând să-şi facă prieteni şi să asculte destăinuiri.

După ce se creau suficiente legături şi îşi dezvăluiau suficiente secrete, reeducaţii se întorceau împotriva noilor lor prieteni, pedepsindu-i pentru gândurile lor. Urma, apoi tratamentul. Timp de săptămâni, uneori chiar luni, deţinuţii erau schingiuţi în cele mai cumplite moduri.

Ce li se cerea celor bătuți pentru a înceta supliciul: să renege tot ce crezuseră până atunci (politică, religia, mamă…). Să se declare convinși de superioritatea comunismului și reeducați în spiritul său. Să spună tot ceea ce reușiseră să ascundă la anchetele Securității și să denunțe pe cei ce eventual scăpaseră de arest. Să povestească orice element incriminator pe care l-au aflat în discuțiile cu prietenii. În sfârșit, și esențial: să se declare disponibili pentru reeducarea altor prizonieri. **

Noi, toți ceilalți

Prima victimă a războiului este adevărul“ (Rudyard Kipling)

Când guvernanții au înțeles că puteau manipula psihologic masele prin procedee subtile de control social, în lumea cunoscută a început o metamorfoză iremediabilă ce duce până în prezent, dar care își va atinge punctul culminant undeva, în viitor.

Metodele moderne de omogenizare civică au fost elaborate după succesul deja experimentat de propaganda de război și ulterior progreselor științifice ale școlii lui Sigmund Freud. Un rol important au avut, de atunci, publicitatea, cinematograful, presa scrisă și radioul, dar mai ales televiziunea și lumea telerealității pe care aceasta a creat-o.

Manipularea la care sunt supuși cetățenii acum ne trimite iremediabil la o întâlnire cu cartea 1984, a scriitorului și publicistului George Orwell. *

Cristina Martin Jimenez, “Clubul Bilderberg. Stăpânii lumii”, Litera International 2007

** de pe piatauniversitatii.com

Anunțuri

Despre Franck
My name is Franck. With F from freedom. I'm not saving anyone. I don't forgive anyone. And I don't hate anyone. I'm just surviving to something people usually call "life".

12 Responses to Clinica Tavistock, laboratorul Pitești și marele experiment

  1. evelics says:

    În această tabletă sunt prezentate două căi de manipulare,conducând până la renegare si depersonalizare;una brutală,fizică,pe care chiar nu as considera-o manipulare ci acceptare fortată,la atingerea limitei de suportabilitate;cealaltă,mai subtilă,cu actiune psihologică,uneori subliminală,la care subiectul cuplează,să zicem mai plastic,dus de val.Dar ce părere aveti despre puterea gândului(si vorbim de un domeniu din zona ezotericului,a parapsihologiei)în influentarea comportamentului uman?

  2. Franck Melen says:

    Despre „puterea gândului” s-au scris tone de articole la noi, mai ales după obositoarea campanie electorală de anul trecut, cu flăcări violet și parapsihologi electorali. E un subiect de care se cam abuzează, cred că există întradevăr persoane cu capacități deosebite, dar nu sunt convins de efectele reale ale acestor puteri asupra comportamentului uman.

    O legendă – și poate o excepție – în acest domeniu este evreul polonez Messing, considerat a avea calități extrasenzoriale deosebite și care s-a refugiat în URSS-ul lui Stalin în toamna lui 1939, ca să scape de teroarea nazistă din Polonia (mai multe aici).

    Sunt convins, însă, că servicii secrete și instituții mai mult sau mai puțin private au făcut și fac experimente în domeniu, existând unele relatări credibile despre experiențe din perioada războiului rece în URSS și SUA. Este însă necesară o bună doză de circumspecție, subiectul fiind manipulat de tabloide și de tot felul de șarlatani, ce profită de interesul publicului pentru acest subiect.

  3. Pingback: Clubul Bilderberg, nederanjat de români | Cugir, amintiri din viitor

  4. Pingback: Trilaterala si alegerile din Moldova. Q Magazine despre Trilaterala puterii. Floriana Jucan ii ia un interviu lui Sergiu Celac, colegul lui Dan Puric si Mugur Isarescu in IPID (*) | Victor Roncea Blog

  5. Pingback: Franck Melen a obtinut Raportul proconsulului Franks de la incheierea misiunii FMI in Romeinia. EXTRAS | Victor Roncea Blog

  6. andrei says:

    Ce invata copiii din manualele de religie? Pedeapsa divina: te calca masina

    „Daca nu esti copil cuminte, nu indeplinesti voia Domnului si nu asculti de parinti, vei fi aspru pedepsit. Si nu oricum. Te calca masina, cazi de pe scara, ajungi la spital cu febra mare, iti petreci vacanta in pat sau vei fi „aruncat in intunericul cel mai dinafara, unde va fi plingerea si scrisnirea dintilor”. Daca te rogi inaintea unui concurs il iei, daca nu, il pici. Cit despre alte culte, acestea sint incriminate aproape la unison, deoarece afecteaza „familia si comunitatea Bisericii”. Cum „magia, spritismul sau anumite puteri ale yoghinilor sint in strinsa legatura cu lucrarea demonilor”, ele trebuie, evident, combatute cu tarie.

    Violenta, atrocitatile si orori de o inspaimintatoare diversitate abunda in manualele de religie ca argument suprem impotriva pacatului si a evitarii pedepsei divine. Fapte banale sint grave incalcari ale poruncilor, iar divinitatea este prezentata fie ca o entitate necrutatoare, capabila de razbunari ingrozitoare, fie ca un comerciant de indulgente. Filozofia de baza a manualelor pare a fi: gresesc, sint pedepsit, ma rog, cistig. Dumnezeu cel iertator si bun, esenta crestinismului, lipseste sau este un personaj secundar.

    1. Frica de Dumnezeu si de pedeapsa

    Faptele rele sint atit de multe, incit oricind poti cadea in pacat. Mai ales cind esti un copil de numai 7 ani si iti place sa bati mingea pe strada si sa dormi pina la 10 dimineata, uitind in schimb sa-ti faci cruce cind treci prin dreptul unei biserici.

    Manualul de Religie pentru clasa I, al Editurii Sf. Mina Iasi ( autori Camelia Muha, Maria Orzetic si Elena Mocanu) arata si care este pedeapsa divina pentru aceste abateri: te calca masina.

    „Neascultarea se pedepseste”, avertizeaza cele trei doamne – autoare. La pagina 23, o fetita se joaca „neglijent”: urmarea, ajunge la pat cu medicul la capatii. Poezioara moralizatoare, pe masura pozelor, suna cam asa ” Alina, a mea colega,/ E-n spital de-o saptamina/ Jucindu-se fara grija/ Ea, cazind, si-a rupt o mina”.

    In Abecedarul Micului Creştin, Ed. Didactică şi Pedagogică, 2002, autor Preot Ioan Săuca, Dumnezeu este mereu vigilent, vede tot si nu iarta nimic. Morala crestina arata in felul urmator.
    ” Vasilica este un copil rau. El s-a urcat pe o scara sa strice cuibul rindunelelor. Dar a patit-o! Dumnezeu l-a vazut si i-a tras scara”. Baiatul a cazut, poza il arata zacind inconstient, si a ajuns la medic cu capul spart. In schimb, rindunelele zboara fericite si ii multumesc lui Dumnezeu.

    Manualul de Religie pentru clasa a III-a, nu doar ca il infatiseaza pe Dumnezeu ca pe un erou de film horror, dar ii intreaba pe copii cum ar trebui sa procedeze ca sa scape de „pedeapsa parintilor”, sugerindu-se ca Dumnezeu, mina in mina cu parintii, sint autorii ororilor.
    „Dumnezeu a trimis asupra egiptenilor zece pedepse foarte grele: a transformat in singe apa riului Nil; a acoperit cu broaste tot pamintul Egiptului; au aparut tintari peste tot; a umplut casele si pamintul egiptenilor cu tauni; au murit de foame multe vite; au aparut rani si bube pe oameni si pe vite; a trimis grindina, apoi lacuste care au distrus totul; a trimis intuneric; a ucis pe primii baietii nou născuţi”.

    La sfirsitul atrocitatilor, copilul este pus sa comenteze si sa relateze un moment din viata cind ” Dumnezeu l-a pedepsit pentru o greseala”. Fapele bune par sa fi disparut din religia ortodoxa, asa cum apare ea in manualele Ministerului.

    Pentru elevii mai mari, pedepsele sint pe masura virstei, asa cum reies ele din Caietul de Religie crestin ortodoxa pentru clasa a VIII-a.
    ” Dupa Judecata de Apoi, dreptii vor merge sa se veseleasca in imparatia lui Dumnezeu, iar pacatosii vor fi aruncati in intunericul cel mai dinafara, unde va fi plingerea si scrisnirea dintilor”.

    2. Comertul cu divinitatea

    Manualul de Religie pentru clasa I, Editura Sf Mina, ii invata pe micuti cum sa investeasca in Dumnezeu rugi pentru a li se indeplini dorintele. Poza unei fetite care sa roaga sa cistige primul loc la un campionat de sah este deosebit de sugestiva. Rugamintea ii este indeplinita si fotografia sugereaza ca ceilalti competitori care nu s-au adresat Domnului nu au avut acelasi noroc. Morala e clara:
    ” Rugaciunea staruitoare si placuta lui Dumnezeu nu ramine fara raspuns”.

    Folosul practic al rugaciunilor este afirmat explicit la pagina 37.
    ” Participarea la slujbele de la biserica ne aduce mult folos”.

    3. Adolescentii pregatiti temeinic pentru intoleranta

    Manualele si caietele de religie au numeroase capitole si pasaje dedicate incriminarii, persiflarii, prezentarii tendentioase a altor credinte sau curente de gindire. Adeptii altor culte recunoscute de statul roman, sint denumiti „sectari”, iar intemeietorii lor si anumite practici sint prezentate ca ” rataciri” , singura biserica „dreptmaritoare” fiind cea ortodoxa.

    Unele manulae nu se rezuma doar la asta, ci incita, condamna si considera orice este neortodox drept „lucrare a Diavolului”. In termeni ofensatori si incriminanti, manualele de religie pentru adolescenti distorsioneaza chiar adevarul istoric.

    Manualul de Religie pentru clasa a XI-a, Editura Corint, coordonat de nimeni altul decit de secretarul de stat la acea data din Ministerul Culturii, Adrian Lemeni, ataca si discrediteaza toate cultele religioase din Romania.

    Este vorba, se spune la pagina 90, despre acele „miscari religioase care actioneaza in spatiul unei confesiuni crestine traditionale, prin metode nedemne, inacceptabile din punct de vedere social si moral”. Si continua cu necesitatea de a cunoaste ” psihologia acestor grupuri, pentru ca misiunea lor sa nu insele constiinta noastra, afectind familia si comunitatea Bisericii. Formele de prozelitism lucreaza intotdeauna sub masaca binelui, sectele cistiga adepti prin folosirea de mijloace nedemne de misiunea crestina: indoctrinare, mituire, santaj, exploatarea saraciei, fanatism”.

    Manualul de Religie pentru clasa a X-a, Editura Corint, coordonat de acelasi Adrian Lemeni, este cel care considera ca yoga este „lucrarea directa a demonilor”!

    „Numeroasele forme de asa-zisa spiritualitate propuse astazi si care promit obtinerea unor puteri miraculoase decurg cel mai adesea dintr-o influenta directa a demonilor. Magia, spiritismul sau anumite puteri ale yoghinilor care confera puteri supranaturale sint in strinsa legatura cu lucrarea demonilor”.

    Autorii, fac o comparatie intre Yoga si crestinism, evident, scotind in evidenta valorile celui de-al doilea. ” Crestinismul fagaduieste omului viata vesnica, yoga arata intrarea in neantul neconditionat. Crestinismul il arata pe om si dupa trecerea spre viata vesnica ca persoana, yoga lucreaza la pierderea personalitatii… in yoga, eul purificat va parasi aceasta vale a plingerii in mod definitiv, pierzindu-se in izolare si stingere”.

    4. Tintele predilecte: biserica greco-catolica si ateismul

    Printre „prozelitii” demascati de autorii Manualelor de Religie pentru clasa a XI-a si clasa a X-a, Editura Corint, la loc de cinste se situeaza Biserica Greco- Catolica.

    „Instituind primatul papal, Biserica Romei a vazut misiunea nu doar in evanghelizarea necredinciosilor, ci si in reintoarcerea celorlalti crestini sub autoritatea episcopului Romei. Asa au aparut misiunile catolice in spatiul ortodox, nefiind insa decit o strategie agresiva de a-i atrage pe ortodocsi la catolicism. Acest prozelitism catolic, numit uniatism a fost aplicat in Ucraina (sec.al XVI-lea), in Polonia (sec. al XVII-lea) si mai tirziu in Transilvania (inceputul sec. XVIII-lea), instituindu-se Biserica Grreco- Catolica”. Mai departe, se precizeaza ca „uniatismul a fost o metoda contrara Traditiei Bisericii, devenind o sursa de conflicte si diviziuni pina astazi”.

    Manualul de Religie. Cultul Ortodox, pentru clasa a X-a, Editura Dacia Cluj, utilizat in scolile din Transilvania, vorbeste despre Biserica Grreco – Catolica in termeni indamisibili.

    In capitolul ” Ortodoxia in contextul crestinismului romanesc”, la pagina 70, elevilor le se sint predate urmatoarele invataturi.
    ” Formarea Bisericii Greco- Catolice a dus la dezbinarea in planul credintei a romanilor transilvaneni si a avut consecinte majore, deteminind instaurarea unui climat de neintelegere si neincredere reciproca, cu efecte pe termen lung”. Elevilor li se intretine astfel suspiciunea fata de greco-catolici, cei care au „zguduit unitatea intru credinta a romanilor”, motiv pentru care este damnabila si in ziua de astazi.

    Manualul Religie. Cultul Greco-Catolic, pentru clasa a IX-a , Editura. Dacia 2005, nu este nici el mai clement, tinta fiind de asta data ateismul sau stilul de viata modern. La pagina 83 se afirma ca Papa Paul al VI-lea definea ateismul drept „fenomenul cel mai grav al timpului nostru”, iar la pagina 87 se spune ca „faptul ca Dumnezeu este lasat deoparte in favoarea liberalismului, individualismului, materialismului (asa cum se intimpla mai peste tot în occident dar si in fostele tari socialiste in ultima perioada) duce la aparitia sectelor si a unor superstitii moderne.”

    5. Religia, prin omisiune istorica si in cheie nationalista

    Manualul de Religie. Cultul Ortodox, clasa a X-a, Editura Corint, sustine ca „primele scoli atestate pe teritoriul tarii noastre au aparut in manastiri, inca din secolul al X-lea”, in raspar cu cele mai elementare cunostinte istorice. Palia de la Orastie, apare ca „primul text biblic din Vechiul Testament tiparit in limba romana” fara sa faca vreo referire al contributia Reformei in traducerea acestei biblii.

    Manualul de Religie Ortodoxa pentru clasa a VII-a, Editura Sf. Mina din Iasi, asiociaza catolicismul cu ” Noaptea Sfintului Bartolomeu”, reforma protestanta cu „actiunea de convertire la protestantism a credinciosilor de alte confesiuni”, iar ortodoxia, cum altfel, cu „dreapta credinta”. Evident, Biserica Greco-Catolica a tradat interesul national. „

    • Franck says:

      Andrei, sunt de acord cu promovarea tolerantei religioase, am inteles ideea si cred ca forma manualelor de religie este un subiect demn de dezbatut. Din pacate, comentariul tau este muuuuult prea lung. Nu vreau sa cenzurez comentariile pe motiv de lungime, le sterg doar pe cele in care se foloseste un limbaj nepotrivit, insa data viitoare te rog sa fii mai concis sau sa bagi eventual un link catre o pagina in care iti exprimi pe larg ideile.

      Numai bine!

  7. Pingback: Institutul Tavistock sau cum destabilizarea psihologica | Istoria-Romanilor.com

  8. Pingback: Clubul Bilderberg, nederanjat de romani « Moarte Lumii Noastre

  9. Pingback: Ţara fericirii | Danemarca

  10. Pingback: Conformism | Danemarca

  11. Pingback: Clubul Bilderberg, nederanjat de români | Viitorul României

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: