Clubul Bilderberg, nederanjat de români

Lumea este guvernată de personaje foarte diferite de cele pe care și le închipuie cei ce nu cunosc ce se întâmplă în culise”. (Benjamin Disraeli, primul-ministru al Imperiului Britanic în 1868, 1874-1880)

Români (doar) în anticamerele Puterii

La începutul anilor ’50 ai secolului trecut, când ideea Clubului Bilderberg prindea contur, regale Carol al II-lea își trăia ultimii ani din viață în exilul portughez, Nicolae Titulescu – principala figură internațională a României interbelice – murise de zece ani la Cannes, iar restul elitei politice și economice occidentalizate emigrase sau se stingea în pușcăriile comuniste. Legătura cu Occidentul fusese tăiată, iar ruptura avea să se mențină încă 40 de ani.

Elita pură și dură a Occidentului, reunită în Clubul Bilderberg, privea Estul, din care acum făcea parte și România, ca pe o amenințare și căuta mijloace să țină comunismul departe.

După 1990, prăbușirea Cortinei de Fier a schimbat treptat situația. Haosul post-comunist, degringolada Rusiei și fascinația esticilor pentru stilul de viață occidental au creat premisele unei mutații geopolitice majore: Occidentul și-a avansat încet, dar sigur, pionii pe tabla de șah est-europeană.

Granița NATO a avansat câteva mii de kilometri, de pe Elba până la porțile Sankt Petersburg-ului și de la Trieste până pe Prut. Uniunea Europeană a urmat calea securizată de avangarda NATO, integrând în două valuri, în 2004 și 2007, toate statele până pe aliniamentul Prut-Bialystok-Narva.

Mutațiile geopolitice au avut ecou și în clubul care reunește începând din 1954, într-o discreție absolută, elitele economice și politice occidentale: Clubul Bilderberg.

Începând cu anii ’90, vin la întâlnirile Clubului Bilderberg noi invitați, din Europa de Est. Este vorba în principal de invitați ocazionali, numiți “inocenți” de  către conspiraționiști. După unii critici foarte duri ai Clubului, acești “inocenți” lucrează pentru atingerea unor scopuri pe care nu le cunosc, fixate în prealabil de către „inițiați”.

Lista lor cuprinde nume precum rușii Anatoli Ciubais (fost prim vicepremier, prezent la reuniunea din 1998), Dmitri Trenin și Lilia Șevțova (de la Carnegie Center din Moscova, 1999), bulgarul Nikolai Kamov (parlamentar, 1999), kosovarul Veton Surroi (directorul publicației separatiste KOHA Ditore, 2000) sau ucraineanul Ihor Mityukov (ministru de finanțe, 1999).

Puțini est-europeni au reușit să devină obișnuiți ai reuniunilor: polonezul Andrzej Olechowski (prezență aproape neîntreruptă între 1994 și 2007 ) și ungurul Gyorgy Suryanyi, guvernatorul băncii centrale a Ungariei (trei prezențe în anii ‘90). *

Geografia Clubului Bilderberg include, în afară de SUA, Canada și statele vest-europene dezvoltate, și o prezență constantă și semnificativă (minim 4-5 invitați)  din Turcia, țară care a și organizat trei reuniuni ale Clubului (în 1959, 1975 și 2007). Grecia are și ea 2-3 invitați, în timp ce unele state au avut participanți doar ocazional (Israel, Teritoriile Palestiniene, Kuweit, Iran sau China).

În ultimii doi ani (2009 și 2010), s-a produs o reîntoarcere la nucleul dur occidental al Clubului (back to the origins), niciun estic nemaiapărând pe lista de participanți. **

Pe niciuna din listele de participanți la reuniunile Clubului Bilderberg din ultimii 20 de ani nu apare vreun român – înainte de 1990 nici nu se pune problema, în plin război rece.

Totuși, potrivit unor observatori, unii participanți pot cere Clubului să nu apară pe lista de invitați, însă pare puțin probabil ca, dacă era invitat, un român să fi cerut acest lucru, în condițiile în care o astfel de participare ar conferi un prestigiu imens în rândul elitelor economice și politice autohtone, înnebunite să fie „recunoscute” de către Occident.

Care ar fi cauzele acestei absențe românești? O primă explicație vine din modul de participare la reuniunile Clubului.

Astfel, nimeni nu poate solicita să fie admis în Club și nici auto-invitarea nu este posibilă. Datorită posibilităților pe care le oferă calitatea de membru al Clubului Bilderberg și relațiile cu persoanele ce participă la conferințe, unele instituții și personalități au oferit chiar și bani pentru a asista, dar au fost refuzate.

“Mergi la Davos și plătești ca să fii văzut. La Clubul Bilderberg vii ca să vezi, fără să te faci văzut”, semnala un membru al Clubului. Dar, ca să te duci, trebuie să primești o invitație formală. ***

O a doua explicație trebuie găsită în tipul de personaje selectate pentru a participa – comitetul restrâns al clubului (vezi aici componența actuală) trimite invitațiile. Participanții sunt selectați, cu mici excepții, din cinci categorii: politicieni de perspectivă sau foști politicieni cu funcții înalte din țările de interes pentru Club, șefi de mari companii/bănci multinaționale sau de bănci centrale, șefi de instituții internaționale (UE, ONU, NATO etc), lideri de opinie (în special directori sau redactori-șefi de publicații – care păstrează cu sfințenie secretul reuniunilor la care participă, sporind senzația de conspirație) și membri ai principalelor case regale europene (regina Sofia a Spaniei, de exemplu, este o prezență constantă).

Un criteriu esențial, care stă la baza funcționării Clubului: invitații trebuie să fie persoane cu influență. Să căutăm, deci, posibili candidați români pentru o primă prezență la o reuniune Bilderberg.

În afară de Mugur Isărescu, principalul candidat român pentru Clubul Bilderberg (membru în directoratul extins al Comisiei Trilaterale) și care așteaptă de ani buni o invitație, mai putem vorbi în prezent de Dacian Cioloș (datorită funcției în CE, așa cum și letonul Andris Piebalgs a participat în 2007, deși vine dintr-o țară “neimportantă”), de Mihai Tănăsescu (membru al Comisiei Trilaterale – însă funcția actuală, de reprezentant al României la FMI, este fără mare influență) sau de șefii români ai unor mari companii locale (Vodafone, Petrom – șanse puține, pentru că este vorba de subsidiare ale unor grupuri străine, centrul de decizie nefiind în România).

Alți candidați pot proveni din conducerea Asociației Române pentru Clubul de la Roma. Dintre politicieni: slabe speranțe, Adrian Năstase s-a chinuit ani de zile să fie acceptat în marile cluburi occidentale, dar fără succes.

Trebuie menționat că șefii mai multor companii  sau bănci străine prezente în România au participat la reuniuni ale Clubului. În 2009 a participat Andreas Treichl, directorul general al băncii austriece Erste, proprietara BCR (la care Treichl este președintele consiliului de supraveghere). Treichl este și coleg cu Isărescu în Comisia Trilaterală.

Spre deosebire de Clubul Bilderberg, Comisia Trilaterală își alege membrii pe criterii naționale, România având doar două locuri alocate (față de 3 pentru Ungaria sau Bulgaria !!!) începând din 2004 (data aderării la NATO), ocupate de Isărescu și Tănăsescu (vezi aici componența actuală a grupului european din Trilaterală).

Așa a fost posibilă organizarea la București a reuniunii regionale europene a Comisiei Trilaterale, din perioada 15-17 octombrie 2010 (cea a întregii organizații a avut loc la Dublin, în 7-9 mai 2010).

Slaba participare românească la aceste cluburi selecte pare de rău augur și poate indica fie că România nu este decât un obiect, nu și un subiect al marilor strategii internaționale, fie că niciun personaj românesc nu este considerat suficient de important pentru a participa la dezbaterile elitelor politico-economice occidentale, Clubul Bilderberg reunind la crème de la crème.

„Great countries are those that produce great people”, spunea Disraeli. Care sunt, până la urmă, elitele noastre? Și cât înseamnă ele cu adevărat pe coridoarele Puterii?

Scurtă istorie

„Ce urmărește cineva care are putere? Mai multă putere”, îi spune Oracolul lui Neo (Matrix Revolutions)

Comisia Trilaterală, fondată în 1973, este sora mai mică și mai puțin exclusivistă a Clubului Bilderberg. Apariția Comisiei a fost, de altfel, anunțată de “părintele” Bilderberg, David Rockefeller, în reuniunea din 1972 a clubului.

Magnatul american argumenta fondarea Trilateralei, în Wall Street Journal, prin îngrijorarea legată de deteriorarea relațiilor dintre America de Nord, Europa șu Japonia, cei trei mari poli ai lumii capitaliste.

Oficial, Clubul Bilderberg a fost fondat în 1954, numele său provenind de la Hotelul Bilderberg din Oosterbeek, Olanda, locul primei reuniuni. Însă perioada de formare a clubului a început pe la jumătatea celui de-al Doilea Război Mondial, după ce sovieticii au înfrânt armatele germane la Stalingrad și Kursk, în 1942 și 1943.

Strategii europeni și americani și-au dat atunci seama că se apropie apusul lui Hitler, astfel încât elita bancară și politică occidentală și monarhiile europene au decis să se reunească pentru a defini mijloacele prin care să împiedice extinderea comunismului în restul lumii și să își impună propriul statu quo.

În SUA, nucleul Clubului Bilderberg a fost Consiliul pentru Relații Externe (CFR), grup elitist fondat în anii ’20 și care este cea mai importantă rezervă de cadre pentru administrația ameircană. Unii critici acuză CFR că este “adevăratul guvern” al Stastelor Unite.

David Rockefeller și Henry Kissinger au fost pilonii americani ai creării Clubului Bilderberg, iar în Europa personajele cheie au fost Joseph Retinger și prințul Bernhard al Olandei.

Joseph Retinger a fost o adevărată eminență cenușie a primei jumătăți a secolului XX. S-a născut la Cracovia în 1887, într-o familie bogată iudeo-austriacă. A studiat Literele și Științele Politice la Paris, Psihologia la Munchen, iar în 1914 s-a înscris la London School of Economics.

La Paris a avut primele contacte cu sferele sociale înalte, iar prietenia cu colonelul american Mendell-House l-a ajutat să adere la activitățile Mesei Rotunde și ale CFR. A dus o viață aventuroasă, cu călătorii neîntrerupte.

Retinger a fost ideologul și promotorul Clubului Bilderberg. În 1952, când a revenit în Europa dintr-o călătorie în SUA, i-a cerut prietenului său, prințul Bernhardt, tatăl actualei Regine Beatrix a Olandei, să-l ajute să-i atragă pe liderii NATO să participe, alături de alți lideri mondiali, la o dezbatere “deschisă și sinceră” pe teme internaționale.

Prințul era în strânsă legătură cu înalte cercuri financiare și politice occidentale, ca mână-forte a Casei de Orange-Nassau, din care face parte familia regală a Olandei, posesoarea uneia din cele mai mari averi din lume. Bernhardt a primit propunerea cu mare entuziasm.

În vederea acestui nou proiect, Retinger și-a contactat cunoscuții americani: David Rockefeller, ambasadorul William Averrell Harriman și directorul CIA, generalul Walter Bedell Smith. Acesta din urmă, după ce a aflat de propunere, i-a spus lui Retinger: “De ce naiba n-ai venit întâi la mine?” . CIA s-a implicat profund în organizarea Clubului Bilderberg și de atunci a păstrat eficient secretul obiectivelor interne și securității membrilor săi. ***

Retinger a fost secretarul Clubului Bilderberg  până la moartea sa, în 1960, când economistul olandez Ernst van der Beugel a preluat ștafeta.

Celălalt personaj cheie din Europa, prințul Bernhard al Olandei, a fost președintele Clubului Bilderberg de la înființarea sa și până în 1976, când un scandal de corupție l-a obligat să renunțe la funcție. În 1975, presa a aflat că prințul primea mită un milion de dolari anual de la compania americană de armament Lockheed ca să-i promoveze produsele în Europa.

În urma scandalului, reuniunea anuală a Clubului din 1976 a fost anulată. Prințului Bernhardt i s-au retras funcțiile de reprezentare oficială în Olanda și nu i s-a mai permis să poarte uniforma armatei olandeze până la moartea sa, în 2004.

Prințul Bernhardt, pe numele său real Bernhardt Zu Lippe-Biesterfeld, s-a născut în 1911 într-o familie de aristocrați germani sărăciți și era văr cu prințul-consort Philip, soțul reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Neamț get-beget, a aderat în mai 1933 la Partidul Nazist, pe care l-a părăsit pentru a se căsători cu prințesa Juliana de Olanda.

Când a abandonat partidul, i-a trimis Führerului o scrisoare de renunțare, pe care a semnat-o cu salutul nazist: “Heil Hitler!”.La logodna Reginei Juliana cu Bernhardt, “nimeni n-avea încredere în el, din cauza trecutului său. Nu s-au căsătorit din dragoste; poporul (olandez) l-a acceptat, fiindcă se temea ca prințesa să nu rămână fată bătrână, căci n-avea un fizic prea plăcut, iar el a fost primul care a acceptat să se căsătorească cu ea”, explică ziaristul Gerrit Jan, de la De Telegraaf.

“Era un bărbat fără scrupule. (…) Întotdeauna s-a crezut că fusese agent dublu, că lucra și pentru aliați, și pentru naziști. Faptul nu s-a putut demonstra, dar se va afla curând, fiindcă se vor cunoaște o serie de interviuri pe care le-a acordat în timpul vieții ziarului De Volkskrant, cu condiția să nu-i fie publicate decât după moarte”, subliniază jurnalistul.

Cu tot entuziasmul inițial, prințul Bernhardt avea să înțeleagă cu timpul că misiunea sa legată de Clubul Bilderberg nu era simplă. “E dificil să reeduci oamenii educați în spirit naționalist. E foarte greu să-i convingi să renunțe la o parte din suveranitate în favoarea unei instituții supranaționale”.

Secretarul lui Retinger, John Pomian, a rememorat în cartea „Memoriile unei eminențe cenușii” începuturile Clubului Bilderberg.  La început „nu a fost ușor să aduni în aceeași sală lideri guvernamentali cu ideologii opuse. În primii trei sau patru ani, selectarea participanților era o misiune delicată și dificilă; mai ales în cazul oamenilor politici.

Retinger a dat dovadă de o mare abilitate și de o misterioasă capacitate de a selecționa persoane care în câțiva ani aveau să ajungă în posturile cele mai înalte din țările lor. Astăâzi există foarte puțini membri ai guvernelor de pe ambele țărmuri ale Atlanticului care să nu fi asistat cel puțin o dată la o asemenea întrunire”. ****

Criticii subliniază că există o întreagă încrengătură de organizații care au în comun nu doar secretomania, ci și o serie de membri: CFR, Clubul Bilderberg, Comisia Trilaterală, Institutul Tavistock, Ordinul Skull & Bones, Masa Rotundă,  lojele masonice etc.

Anticonspiraționiștii observă, în schimb, că participanții la Clubul Bilderberg provin din medii mult prea eterogene pentru ca o conspirație la scară largă să fie posibilă. De altfel, nici conspiraționiștii nu sunt foarte consecvenți: unii acuză Clubul Bilderberg că ar controla guvernele occidentale după voia lui, că ar numi și demite prim-miniștri.

Pentru alții, membrii Clubului sunt evrei sioniști, în timp ce pentru câțiva – un grup de naziști; sunt etichetați, fără nicio distincție, fie drept conservatori, fie drept liberali. Biserica catolică în învinovățește de decăderea familiei, apărarea avortului și de campaniile de control al natalității, în urma cărora proprietarii de imperii farmaceutice obțin profituri uriașe.

Potrivit unor conspiraționiști, Clubul Bilderberg are structura unor cercuri concentrice. Cercul intern și inaccesibil al Clubului îl constituie așa-numitul Comitet al Înțelepților, alcătuit din patru inițiați, nume luat de la Ordinul Illuminati și masonerie. Este cel mai ermetic cerc dintre cele trei ale Clubului, ține dezbateri intime și nu se știe din cine este alcătuit, cu excepția lui David Rockefeller.

Anumite declarații publice dau apă la moară conspiraționiștilor, părând să indice unele planuri foarte concrete ale fondatorilor Clubului.  „Ceva trebuie să înlocuiască guvernele, iar puterea privată mi se pare entitatea cea mai potrivită pentru a o face”, declara David Rockefeller în Newsweek International (numărul din 1 februarie 1999).

* potrivit bilderberg.org

** de pe bilderbergmeetings.org, site-ul official al Clubului Bilderberg

***Cristina Martin Jimenez, “Clubul Bilderberg. Stăpânii lumii”, Litera International 2007

**** de pe bilderberg.org

Anunțuri

Despre Franck
My name is Franck. With F from freedom. I'm not saving anyone. I don't forgive anyone. And I don't hate anyone. I'm just surviving to something people usually call "life".

11 Responses to Clubul Bilderberg, nederanjat de români

  1. kairost says:

    Foarte bun articolul!

  2. Mihail says:

    Da, e bun articolul, subscriu si eu. 🙂
    Insa, stiu sigur ca d-l Isarescu a fost deja invitat acum vreo 3-4 ani si poate si mai curand.
    Iar un alt invitat, dar de data asta de vreo 5 ani sau mai bine incoace este un om care nu e profet in tara lui, adica e cunoscut, dar nu e la fel de cunoscut sau apreciat ca in Occident. E vorba de astrologul Radu Stefanescu, cel care e astrologul a patru case regale din Europa si e specializat pe politica globala si catastrofe naturale, insa si in toate aspectele, va dati seama, el e fondatorul scolii de astrologie din Romania, dascalind majoritatea astrologilor cunoscuti de la noi. Insa a umblat in toata lumea si a avut contact cu multi mistici si initiati (el a facut facultatea si masteratele de astrologie in Iran, fosta Persie, leaganul astrologiei), aducand imagine buna Romaniei, dar si apreciere personala, dupa cum vedem.
    Daca vi se pare ciudat, am sa amintesc citatul lui J.P.MOrgan: „MIllionaires don’t believe in astrology, billionaires do!” Cu toate ca sunt multi oameni de afaceri sau politicieni, iata ca multi din ei, probabil initiati si in societati ezoterice, cu siguranta cred in astrologie si mai invita cate un astrolog bun pe acolo. 🙂
    Iar daca suntem la capitolul Romania si Bilderberg, ultima idee si am terminat, e ca Allan Greenspan, fostul director al Bancii Federale SUA pana nu demult, dar in pozitie multa vreme, si membru al Clubului Bilderberg, a fost nascut in Romania, unde a si copilarit, fiind fiul unui cuplu de evrei care au reusit sa plece in America in anii ’30 si care, iata, ce om au dat lumii! 🙂 Cam atat, felicitari pentru articol!

    • Franck Melen says:

      Mihail, exista indicii importante ca Mugur Isarescu nu este strain Clubului Bilderberg (s-a mai scris despre subiect), insa el nu apare pe nicio lista publicata de diversele site-uri ce urmaresc activitatea grupului. Mi se pare, intr-adevar, foarte improbabil sa nu fi fost invitat la macar o reuniune, si mi se pare la fel de improbabil ca el sa nu fi acceptat invitatia.

      Nu ne ramane decat sa credem ca, probabil, a cerut sa nu apara pe lista (sau listele) de invitati (o probabilitate de 60%) – am incercat sa dau acest indiciu in articol, dar nu am avansat prea mult, din lipsa de probe concludente.

      Departe de a merge pe mana conspirationistilor, cred mai degraba ca acest club este un „grup de influenta”, cel mai important pe plan mondial, care, fara a fi un guvern mondial, ne influenteaza vrand-nevrand, prin cooptarea elitelor care ne conduc.

      Despre astrologul Radu Stefanescu: nu cred, sincer, desi exista indicii, mi se pare o pista falsa (adica, posibil sa fi asistat, dar nu sa fi participat – ceea ce e o mare diferenta). Nu face parte din categoriile enumerate in articol, iar membrii caselor regale nu au o influenta chiar atat de mare in acest club, desi sunt invitati traditionali. Ca prezenta „exotica”, invitarea lui poate avea o anumita credibilitate, totusi – probabilitate 20%.

      Numai bine, si sper sa ajungem sa descoperim lucruri despre care nu se scrie in presa!

      • Grupul Vigilentilor says:

        Dear Franck,

        Este laudabil ca incerci „sa-l acoperi” pe „astrologul” Radu Stefanescu. Participarea lui la intrunirile B. este certa si exista fotografii si martori. Datele certe incep cu Paris, 2003. „Astrologul” Radu Stefanescu a fost director la Coca-Cola, a participat impreuna cu Bogdan Teodorescu, Dorin Marian si Petre Berteanu la campania prezidentiala a lui Emil Constantinescu, Ion Iliescu turul doi contra lui Vadim si la campania pentru Primaria Generala a lui Basescu. Este considerat „omul americanilor” fiind consultant atasat RAND. A fost timp de trei ani in echipa internationala de consultanti straini ai Presedintelui iranian Khamenei, un moderat progresist, la sfarsitul anilor 90′. A petrecut sapte ani in Iran si vreo 15-20 in Orient. Este prieten cu Collin Powell si cu Saad Farhad, printul saudit. Banuim ca a fost invitat la recomandarea Reginei Beatrix, care are o pozitie privilegiata la intrunirile B. La fel banuim ca prezenta certa la intrunirile B. ale astrologului Radu Stefanescu se datoreste faptului ca economistii cam stiu ce se va intampla dar nu prea stiu cand, sau mai precis cand este o perioada favorabila pentru anumite decizii. Iar foarte pragmatic participarea lui R.S. la intrunirile B. se datoreste cunostiintelor lui profunde despre Orient. Este o punte de legatura intre diversele grupuri, culturi, interese. Un „astrolog” de talia lui are toate portile deschise. Asa spun stelele, nu?

      • Franck says:

        Dragă Grup al Vigilenților, nu încerc să îl acopăr pe misteriosul domn Ștefănescu. Curiozitatea m-a făcut să caut mai multe date despre el. Pare verosimilă participarea sa la reuniunile B. Nu mă miră atracția celor puternici pentru astfel de personaje, de altfel. Mulțumesc pentru informațiile suplimentare și îmi cer scuze pentru întârzierea cu care răspund. Numai bine!

  3. octavpelin says:

    Am postat ca nepotul patriarhului rosu Justinian Marina,Mugur Isarescu este aspirant la GRUPUL BILDERBERG,geniala postarea.
    p.s,.am postat mai multe documentare,cu numele celor care fac parte din acest Grup Mondial care format din 13 familii conduce FINANTELE LUMII MONDIALE,cu stima Octav.

  4. Pingback: Clubul Bilderberg | Istoria-Romanilor.com

  5. Pingback: Despre agenda Bilderberg la St. Moritz | FrontPress

  6. Pingback: Franck Melen: Despre agenda Bilderberg la St. Moritz « Blackjack's Blog

  7. Pingback: Oamenii care planifica ordinea mondiala? | Cunostinta Poporului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: