Multikulti, secția română

Multiculturalismul a eşuat. Ne simţim legaţi de valorile creştine. Cine nu acceptă acest lucru nu-şi are locul aici”. (Angela Merkel, 16 octombrie 2010 )

Multiculturalismul, o modă occidentală ce a dominat România ultimilor 20 de ani, primește o lovitură grea în aceste zile din Germania, riscând să lase orfană o generație întreagă de promotori fervenți.

Plecate dintr-un București răvășit de comunism, regimentele de tineri trimiși cu burse la masterate și alte doctorate în Occident au revenit cu idei proaspete, turnate în creierele rapid spălate în templele noului adevăr unic, așa cum tinerii nomenclaturiști ai generației Iliescu se întorceau de la Moscova în anii ’50 cu Internaționala în inimi și convinși de superioritatea regimului comunist.

Acum, acești bursieri fanatici predică până la lacrimi multikulti într-o cultură pe care o disprețuiesc sincer.

Explicația este una complexă și nu se rezumă doar la plictisul de Eminescu, Creangă sau Caragiale, de care se abuza în ultimii ani ai regimului ceaușist. Este vorba și de fascinația Occidentului, pe care l-au găsit în plină modă multiculturalistă tinerii plecați la studii în anii ’90.  Era, de asemenea, o încercare de ieșire din închistarea într-o cultură mică și o revoltă față de ideile culturale înguste promovate în anii comunismului.

De altfel, nici nu prea exista alternativă: naționalism vadimism sau peunerist pe de o parte, presă culturală fără relief de cealaltă parte, profunzime ideologică zero. Multiculturalismul părea pariul câștigător, le choix des vainqueurs.

Ținând cont de toate acestea, nu este de mirare dezamăgirea produsă în presa culturală mainstream din România de declarația cancelarului german, care vine, însă, după ani de dezbateri în statele occidentale – slab reflectate în presa românească.

“Eșecul societății multiculturale pe care îl anunță Merkel, precum şi consecințele acestuia sunt o întoarcere destul de abruptă şi aproape neașteptată din partea cuiva care în urmă cu nici două săptămâni susținea tocmai multiculturalismul şi beneficiile lui. Mă refer aici la discursul susținut de cancelară la primirea titlului de doctor honoris causa a Universităţii Babeş-Bolyai, în care a subliniat de mai multe ori cât de bine a reușit multiculturalismul la Cluj şi în România, în ceea ce privește minoritățile germane şi maghiare. Desigur, situațiile sunt radical diferite, însă în ciuda diferențelor, mă așteptam ca atașamentul ei față de valorile democrației şi ale multiculturalismului să rămână nealterat”. *

Observăm în această concluzie “amară” semnul de egalitate pus între democrație și multiculturalism, o confuzie des întâlnită în presa mainstream de la noi. O altă confuzie: compararea minorităților multiseculare din Europa (în cazul României: maghiarii și germanii) cu imigranții musulmani recenți din Europa Occidentală.

Iar explicația declarației lui Merkel este preluată din presa occidentală de stânga, care ideologizează, ca de obicei, dezbaterea:

Din cîte se pare (sic!), Angela Merkel a fost îndemnată spre această atitudine mai severă față de imigranți de către membrii mai radicali ai CDU, care se tem că ar putea pierde voturi pe fondul tot mai accentuatelor angoase pe care „străinii“ – oricare ar fi ei – le provoacă în rândul societății”. *

Presa occidentală a tratat, însă, mult mai atent subiectul, care este dezbătut în toate mediile, nu doar în cele așa-zis “elitiste”, ca la noi. “În această dezbatere care se dezvoltă în Europa, Germania aduce o valoare adăugată”, scrie publicația olandeză Trouw, într-un articol intitulatGermania, bine ai venit în dezbaterea europeană privind imigrația”.

De altfel, “Germania iniţiase dezbaterea asupra ‘Leitkultur’, un concept prin care cultura occidentală trebuia să rămână dominantă. Din nefericire, dezbaterea s-a stins pe când atingea ceea ce era esenţial: este oare posibil ca sub influenţa imigraţiei să se nască o nouă societate, în care să existe valori complet diferite? Sau există valori fixe la care nu putem renunţa? **

Dezbaterea din Germania este cu atât mai remarcabilă cu cât trecutul nazist încă proaspăt în memoria europenilor părea să inhibe orice încercare de discuție fără prejudecăți despre imigrație și străini.

Acest subiect delicat este, de altfel, subliniat de unele publicații, care fac o paralelă istorică cu antisemitismul de după unificarea Germaniei din secolul XIX. În 1879, publicistul Heinrich von Treitschke cerea asimilarea totală a minorităților religioase. „130 de ani mai târziu, dezbaterea privind Islamul enunță revendicări similare„, consideră Der Tageszeitung.

Același cotidian mai scrie că, în prezent, conceptul de Multikulti, propagat odinioară de personalități precum Daniel Cohn-Bendit, este demodat. Chiar şi Verzii „sunt sfătuiți de 10 ani să nu-l mai folosească, deoarece nu explică nimic despre felul în care trăim împreună„. ***

Integrare vs. diferență

Drama celor formați decenii la rând în dogma multiculturalismului este că nu sunt capabili să gândească în alți termeni. Ei fac abstracție de experiența istorică, care este una a asimilării, coabitarea multikulti fiind doar o realitate intermediară sau posibilă în anumite contexte particulare (precum convivencia în Spania musulmană).

Spațiile care corespund unui astfel de model se regăsesc în marile metropole cosmopolite occidentale, alimentate de un flux constant de nou-veniți, care favorizează apariția de noi curente culturale.

Însă Europa este în mod natural un spațiu al asimilării: de la a doua generație, sutele de mii de imigranți italieni, spanioli sau polonezi din Franța au devenit francezi, Germania a germanizat – și continuă să o facă – o mulțime de polonezi și alți est-europeni, iar România a românizat și o face în continuare, în mod natural, sute de mii de maghiari, țigani, greci, armeni, albanezi, ucraineni sau ruși.

Căci opusul multiculturalismului nu este naționalismul, de care se tem unii, ci opțiunea firească – tendința naturală spre integrare. Opțiune pe care conceptele strâmte ale political correctness o sufocă, promovând diferența și obligația celorlați, impusă deseori prin metode coercitive, de a o respecta.

Integrarea presupune un efort, în primul rând lingvistic și educațional. Multiculturalismul stimulează lenea, încurajându-i pe cei care s-ar fi simțit obligați în mod normal să facă eforturi pentru a se integra să rămână așa cum sunt, diferiți – și le oferă motive pentru care a nu se integra reprezintă o virtute.

Multiculturalismul inhibă, de asemenea, pe baza conceptelor political correctness, dezbaterile critice în legătură cu anumite subiecte, impunând o mulțime de axiome: asta e bine, aia e rău, asta e voie și aia nu e.

Ravagiile sunt ușor sesizabile în societatea românească, în condițiile în care political correctness a interzis orice dezbatere serioasă despre subiecte precum tipul de societate în care vrem să trăim, rolul lui Antonescu în Al Doilea Război Mondial, cauzele apariției mișcării legionare în perioada interbelică, relațiile dintre români și evrei, țigani etc.

Despre acest ultim subiect, un jurnalist serios a produs o justificare ridicolă, în linia politically correct, pentru folosirea termenului de rom în locul etnonimului vechi de 800 de ani „țigan”: “Pentru mine, ei sunt romi. (…) Toate marile publicații occidentale le zic romi, in limbajul oficial li se zice romi”. (fals, termenul tzigane – pentru țiganii est-europeni – este folosit foarte des în publicațiile franceze).

A devenit tot mai greu pentru cineva să scrie despre anumite subiecte în România, existând o autocenzură sufocantă în mass-media. Toți se înghesuie să scrie despre subiecte călduțe, care nu deranjează pe nimeni, și apoi se miră că presa netabloidă a ajuns astăzi la tiraje confidențiale, nemaiavând public.

Ideologia suzeranului

“Franța a adoptat o lege care pedepsește orice încercare de a disocia factorii determinanți ai identității (…). Așa ar trebui să fie și în România, unde trebuie adoptate legi care să-i sancționeze pe cei care, în virtutea unor abstracții vehiculate de niște intelectuali care trăiesc din ceea ce este la modă, vin să propună revizuirea operei lui Eminescu și epurarea ei de tot de poate favoriza naționalismul”.

“Revin acum la domnii de la 22 și Dilema, recte la paznicii hegemoniei intelectuale ai establishment-ului comunist, care-și păstrează rangul de preoți locali ai ideologiei propovăduite de suzeran, trecând cu dezinvoltură de la monopolul interpretării ortodoxe a marxismului (…) la arogarea dreptului de a-i excomunica pe cei ce vehiculează idei neconforme cu vulgata politically correct, care tinde astăzi să devină noua gândire unică.

Este inutil de spus că pseudo-internaționalismul și pseudo-antinaționalismul ideologiilor cu pretenții universaliste – de felul marxismului și liberalismului – propovăduiesc valorile cu iz specific sau vădit particulare ale unor mari puteri, pe care nimeni nu-și poate îngădui să le denunțe, demascând acest naționalism, fără a fi înfierat, ca pe vremea tătucului Stalin, ca dușman al păcii, al democrației și al altor diferite principii cu care respectiva putere pretinde să fie identificată”. ****

* Matei Martin, „Germania multikulti?”, pe dilemaveche.ro

** de pe trouw.nl

*** de pe presseurop.eu

**** Convorbiri cu Ion Varlam, în Liviu Vălenaș, “Cartea neagră a României 1940-1948”, Editura Vestala, București 2006

Anunțuri

Despre Franck
My name is Franck. With F from freedom. I'm not saving anyone. I don't forgive anyone. And I don't hate anyone. I'm just surviving to something people usually call "life".

2 Responses to Multikulti, secția română

  1. evelics says:

    Mie îmi este greu la ora asta să gândesc profund la multiculturalism si să vorbesc detasat despre acest subiect.Un singur lucru am să mentionez:nu am nimic împotriva drepturilor minoritătilor,chiar asa cum se prezintă ele acum,a libertătii lor de a-si conserva cultura si de a se manifesta în acest sens,dar mă scoate din sărite faptul că minoritătile de toate felurile,cu generozitate,acceptate în parlament,actionează în majoritatea cazurilor în propriul lor interes,uneori girând decizii aberante,care ne afectează pe toti,cum se întâmplă în ultima vreme.Îmi pare rău dacă am mers putin pe alături fată de subiect.Vă multumesc.

  2. Franck Melen says:

    Evelics, o sa revin cu un material legat de ravagiile multiculturalismului, din perspectiva franceza. Multiculturalismul impinge spre ghetoizare: e valabil si in Franta, dar si in Romania, unde secuii sunt bombardati de 20 de ani ca trebuie sa se izoleze de romani. Desi in ultimii 7-800 de ani au facut parte din ansamblul romanesc si au participat la toate momentele importante din acest spatiu, pentru ca, macar geografic, sunt o parte a acestei natiuni.

    Numai bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: