Reportaj din lumea de dincolo

Unul dintre naufragiații de pe Titanic, din 1912, a reușit să comunice povestea aventurilor sale în lumea de dincolo fiicei sale, prin intermediul unui medium. Numele naufragiatului era William Sted.

În 1921 și 1922, aceste mesaje au prezentat povestea morții sale și a evoluției în lumea de dincolo. La început, Sted arată stupefacția de a regăsi alături de el persoane despre care știa că au decedat cu mult timp în urmă.

“Mi-am dat seama atunci pentru prima dată de schimbarea care se produsese. Am înțeles brusc și mi s-a făcut frică. După un moment de panică, am încercat să îmi revin. Deruta mea nu a durat decât o clipă și am realizat cu încântare că tot ceea ce învățasem era adevărat.

O! dacă aș fi avut un telefon în acel moment ca să transmit  știrea asta tuturor ziarelor! Ăsta a fost primul meu gând. După aceea am început să fiu îngrijorat. Mă gândeam la ai mei. Nu aflaseră încă. Ce să spun despre mine? Cum să le transmit? Telefonul nu mai funcționa.

Vedeam totul pe Pământ, căci eram încă foarte aproape de planetă. Vedeam vaporul scufundat, naufragiații, și aceasta îmi dădea energie; aveam forța să ajut.

După puțin timp, totul era jucat și așteptam cu toții doar finalul catastrofei. Eram parcă în așteptarea unei plecări. Într-un final, cei salvați fură salvați, iar înecații, vii. Atunci, cei din a doua categorie, adică noi, am început cu toții să schimbăm scena și direcția.

Pentru toți a început atunci un voiaj straniu, iar grupul pe care îl formam era la rândul său ciudat; nimeni nu știa unde mergem. Scena era de un tragic indescriptibil. Mulți, înțelegând ceea ce se întâmplase, erau extrem de îngrijorați, atât pentru familiile lor, de care se despărțiseră, cât și pentru soarta care ne era rezervată.

Cine va avea grijă de noi?, spuneau ei. Vom fi conduși în fața Celui de Sus? Și ce decizie va lua în ceea ce ne privește? Alții păreau, în schimb, indiferenți la tot, absenți din punct de vedere mental. Eram cu adevărat o trupă ciudată de suflete omenești așteptând înmatricularea într-o lume nouă.

A fost o chestiune de câteva minute și, iată, sute de corpuri, plutind pe apă, moarte;  sute de suflete plutind prin aer, vii; și multe dintre ele chiar foarte vii. Astfel, mulți, realizând că erau morți, erau furioși că nu mai au forța să-și salveze obiectele prețioase. Luptau să salveze obiectele cărora, pe Pământ, le acordaseră atâta importanță.

Spectacolul naufragiului era îngrozitor. Dar nu era nimic în comparație cu cel al sufletelor smulse corpurilor în ciuda opoziției lor înverșunate. Scena era deșirantă. Am așteptat cu toții să fim adunați și, când totul fu gata, ne-am îndepărtat către alte orizonturi.

Călătoria a fost una ciudată, într-o măsură mult mai mare față de ceea ce ne așteptam. Urcam vertical în spațiu cu mare viteză. Ne deplasam în grup ca și cum ne-am fi aflat pe o terasă foarte mare, proiectată în aer cu o forță și o viteză gigantice; și totuși, nu ne temeam deloc pentru siguranța noastră.

Aveam un sentiment de soliditate. Nu știu cât timp a durat călătoria noastră, nici la ce distanță de Terra ne găseam când am ajuns. Însă a fost o sosire absolut încântătoare. Era ca și când ieși din plictisul unei ierni britanice pentru a ajunge sub lumina strălucitoare a unui cer meridional.

Totul era frumos și strălucitor în această frumoasă țară. Am văzut-o de departe, pe când ne apropiam; cei care aveam anumite cunoștințe pe acest subiect credeam că am fost trimiși în acest loc ca urmare a separării noastre brutale de viața terestră.

Nefericiții neofiți s-au liniștit la sosire. Un anumit sentiment de mândrie începu să ne cuprindă, când ne-am dat seam că totul era ușor, strălucitor și, în plus, la fel de material și de solid din toate punctele de vedere ca și ceea ce lăsasem pe Pământ.

Sosirea noastră a adus bucurie multor prieteni și rude care ne-au fost dragi când ne găseam pe Pământ. La sosire, totți cei care proveneam de la naufragiu am fost puși deoparte. Puteam să dispunem din nou în mod liber de energiile noaste, însă fiecare dintre noi era acompaniat de către un prieten, trecut în lumea cealaltă în urmă cu mulți ani”.*

* François  BRUNE, “Les morts nous parlent”, Editions du Félin, 1988, care traduce o ediție grecească a poveștii, publicată în 1924 la Atena

Anunțuri

Despre Franck
My name is Franck. With F from freedom. I'm not saving anyone. I don't forgive anyone. And I don't hate anyone. I'm just surviving to something people usually call "life".

7 Responses to Reportaj din lumea de dincolo

  1. evelics says:

    Foarte interesant,dacă nu este vorba de fantezia naratorului.Există teorii despre aventura sufletului,de exemplu în timpul mortii.aparente.Egiptenii spun că după moarte sufletul se desprinde de trup si se contopeste cu lumina solară,pentru a fi apărat de pericolele ce-l pândesc în drumul său în împărătia mortilor.Cred că prin moarte nu se sfârseste totul.Dar despre acest subiect ar fi foarte multe de discutat.

    • Franck says:

      Cred ca selectia autorului, Francois Brune – un preot catolic -, este destul de riguroasa, la sursele mai putin credibile a mentionat acest lucru. Insa nu putem lua aceste exemple la modul absolut, exista bineinteles destule semne de intrebare legate de veridicitatea lor.

      Autorul a frecventat multe medii de „comunicatori” cu cei de dincolo, pare putin inclinat spre credulitate. Este, daca vreti, o poveste pentru care nu bag mana in foc, dar care are calitatea de a fi una frumoasa, ne face sa ne imaginam cum ar putea fi 🙂

  2. evelics says:

    Eu chiar cred că urmează ceva si că într-o lume viitoare pot fi reîntâlniti cei dragi care deja au plecat.Când înaintezi mai mult în viată,este pe undeva o limită,invizibilă,pe care ,însă, o simti si dela care încolo îti pui tot mai des problema viitorului,dar a viitorului nu aici,ci undeva,dincolo,fără să ai reprezentarea acestui„dincolo”.Credinta că există un dincolo asa cum mi-am construit eu modelul îmi îndulceste putin teama de necunoscut.

    • Franck says:

      Oricate carti am citi, nu vom fi niciodata siguri de ceea ce ne asteapta dincolo si nici macar de faptul ca ne asteapta cu adevarat ceva. Intr-adevar, cei mai multi dintre noi ne construim de aici o viziune asupra a ceea ce ne asteapta, pentru a ne „indulci” teama de necunoscut. Si eu am o anumita idee despre ceea ce ne asteapta, dar nu am o certitudine.

  3. Vladila BATTLESTAR GALACTICA ONLINE GAME says:

    (…) GENIAL REPORTAJ, BINE CA L-AI PUBLICAT!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!RESPECT!!**==

  4. Vrea cineva sa fim impreuna dincolo de moarte Sa ne unim sufletele, renuntand la contopirea trupeasca Nimeni Asa credeam si eu.

    • Franck says:

      Nimeni nu știe cu adevărat ce ne așteaptă dincolo. Încercăm să aflăm răspunsul, dar niciodată nu suntem siguri. Așa că preferăm să ne mulțumim cu ce ne oferă existența asta lumească. Dar e, oare, suficient?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: