Copiii fluturi

Elisabeth Kübler-Ross, marea inițiatoare a cercetărilor moderne asupra morții și în special asupra îngrijirii muribunzilor, s-a interesat în mod particular de copiii pe cale să moară. Convingerea sa este fermă: copiii știu aproape întotdeauna dinainte că vor muri, oricare ar fi cauza morții.

Ei cunosc chiar și circumstanțele morții, sau mai degrabă subconștientul lor știe și se exprimă prin desene, scrisori, poezii, al căror sens nu-l aflăm, cel mai adesea, decât după moartea copiilor.

Ei simt, de asemenea, ceea ce urmează dincolo: descoperirea luminii, a dragostei universale și necondiționate ce îi așteaptă și a cărei chemare o aud uneori.

În cazul unui deces provocat de o boală, am putea pune presentimentul copilului pe seama dezvoltării la nivelul subconștientului a procesului biologic deja declanșat.

Însă când este vorba de un accident provocat de un terț sau de un omor, explicația trebuie căutată în altă parte. Elisabeth Kübler-Ross prezintă două exemple, dintre care unul, povestit de mama copilului, este cel următor.

<< Fiica mea s-a trezit devreme în acea dimineață, într-o stare de puternică surescitare. Cum dormise cu mine în pat, m-a trezit îmbrățișându-mă și zgâlțâindu-mă: “Mama, mama! Iisus mi-a zis că voi merge în cer! Sunt așa de fericită că merg în cer, mamă, acolo totul este frumos și din aur și argint și strălucește, și acolo se află Iisus și Dumnezeu” etc.

Vorbea atât de repede, că abia o înțelegeam, parcă era într-o stare de beatitudine. Mi s-a făcut teamă, mai ales din cauza ciudățeniei situației. Nu era un subiect de conversație obișnuit.

Mă îngrijora mai ales surescitarea ei. Era o fetiță calmă, aproape contemplativă, foarte inteligentă, nu era un copil înclinat spre entuziasm. Avea un vocabular complex și se exprima cu multă claritate. Așa că pentru mine era neobișnuit să o văd atât de agitată, încât bolborosea cuvintele și se bâlbâia. Nu îmi amintesc să o mai fi văzut vreodată într-o astfel de stare, nici de Crăciun, nici de ziua de naștere, nici la spectacolele de circ.

I-am spus să vorbească mai încet, să se calmeze, să nu zică așa ceva. Pentru mine era și o teamă superstițioasă, căci aveam, de la nașterea ei, ca un soi de presentiment, ideea că nu va rămâne mult timp cu mine. Îi vorbisem despre acest presentiment doar unei prietene intime.

Fetița mea nu nu mai vorbise niciodată de moarte, poate doar în mod abstract, însă niciodată de moartea sa. Nu reușeam să o calmez, continua să vorbească de “frumosul cer aurit, plin de lucruri minunate, și de îngeri auriți, de diamante și bijuterii” și despre cât de fericită era să meargă acolo, despre cât de bine se simțea acolo și despre ceea ce Iisus îi povestise.

I-am spus: “Odihnește-te acum”, și am vrut să o fac să se culce din nou. “Dacă mergi în cer o să-mi lipsești mult, draga mea, mă bucur că ai avut un vis așa de frumos, însă acum culcă-te un pic, da?”

Degeaba. Mi-a spus: “Nu era un vis, era real (și ce accent a pus pe acest cuvânt, ea, o fetiță de patru ani!), dar nu trebuie să fii tulburată, mamă, pentru că Iisus mi-a spus că o să mă ocup de tine, și îți voi da aur și pietre prețioase și nu  trebuie să fii îngrijorată de nimic”.

Mi-a mai vorbit pentru un timp despre minunățiile cerului, însă pe un ton ceva mai calm. Când i-am repetat că a avut doar un vis frumos, a spus din nou că era real, cu adevărat real. Apoi s-a ghemuit în brațele mele și mi-a zis să nu fiu îngrijorată, pentru că Iisus va avea grijă de mine, după care s-a ridicat din pat și s-a dus să se joace.

M-am ridicat și eu ca să pregătesc micul dejun. Era o zi ca oricare alta. Însă în acea după-amiază, între 15:00 și 15:30, fiica mea a fost omorâtă, fiind înecată cu intenție.

Discuția pe care am avut-o dimineața cu ea m-a frapat atât de mult încât i-am povestit-o imediat după aceea la telefon unei persoane, care își amintește foarte bine. Când aceasta a aflat apoi de moartea fetiței mele, primul său gând a fost: cum a putut ea să știe?

În ceea ce mă privește, cred că este imposibil să cunoaștem viitorul, legile fizice neputând fi schimbate. Fiica mea nu putea ști că “va merge în cer”, însă așa s-a întâmplat: m-a trezit într-o stare de surescitare, afirmând că Iisus i-a spus că va merge în cer. Și a murit în acea după-amiază, șapte ore mai târziu. Nu am nicio explicație. >> *

În legătură cu părinții care au pierdut un copil, Elisabeth Kübler-Ross scrie: “Ceea ce le putem noi oferi mai bun este certitudinea că, până la urmă, corpul nostru material este doar o crisalidă, un ambalaj, și că moartea face să iasă ceea ce, în noi, este indestructibil, nemuritor, și al cărui simbol poate fi un fluture”.

Înainte de a intra în camerele de gazare, copiii din lagărul de concentrare de la Majdanek au scrijelit cu unghiile, pe pereți, mici fluturi. ** În greaca veche, cuvântul psyche înseamnă, în același timp, fluture și suflet.

* Elisabeth Kübler-Ross, “La mort et l’enfant”, Editions du Tricorne, Geneva, 1986

** François  BRUNE, “Les morts nous parlent”, Editions du Félin, 1988

Anunțuri

Despre Franck
My name is Franck. With F from freedom. I'm not saving anyone. I don't forgive anyone. And I don't hate anyone. I'm just surviving to something people usually call "life".

3 Responses to Copiii fluturi

  1. evelics says:

    Există oameni înzestrati cu calităti care le permit să„vadă”ceeace un om obisnuit nu poate.Si încă ceva:îmi exprim din nou părerea,pe acest site,că există o lume viitoare în care va ajunge componenta nematerială a noastră.

  2. neuronos says:

    e o ‘prelucrare’ mentala care arata cat de umane si materiale sunt tiparele dupa care privim nefiinta. ”aur si argint”…doar o persoana prelucrata vede in acestea starea de beatitudine a neexistentei si face corelatia falsa cu luxul inutil …

  3. Franck says:

    Atat timp cat Universul este infinit, orice realitate este posibila. Asa cum in matematica zero x infinit = nedeterminare. Asa-numitul Dumnezeu e una din posibilitati, intre atatea altele. O posibilitate, insa, pentru care s-a varsat multa cerneala si mult sange.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: