Scrisoarea pe care n-am trimis-o niciodată

Deşi, probabil, ar fi trebuit să o fac de mult, chiar înainte de a mă fi născut

Dragă ♀,

Mi-ai spus recent că mă iubeşti. Posibil, deşi nu ştiu la fel de iubire te referi. N-o să încep să fac aici o teorie a iubirii, simt, însă, că vorbeşti despre acel simţământ în care vrei să fii cu cineva şi să obţii de la el ceea ce nu poţi avea când eşti singur.

Un sentiment al tranzacţiei: oferi ceva şi te aştepţi să obţii ceva, în cazul acesta un tip de confort psihic.

Din câte te cunosc, ceea ce eşti dispusă să oferi nu reprezintă prea mult. Faci parte dintr-o generaţie care nu mai ştie să ofere ceva pur-şi-simplu, gratuit şi fără pretenţia contrapartidei.

Şi, până la urmă, intrând în logica tranzacţiei, ce poţi să-mi oferi? Ai o vagă cultură şcolară, fără nicio profunzime, ai citit ceva cărţi la modă, o vagă spoială care îţi permite să produci păreri semidocte şi de cele mai multe ori imbecile despre viaţă şi lume. Nici măcar nu ştii să calci sau să găteşti, a devenit de altfel vulgar să stăpâneşti aceste arte ale supravieţuirii, cunoşti puţină engleză, dar foloseşti des englezisme.

Ştii, în schimb, să te machiezi şi ai impresia că ştii să faci dragoste şi că acesta e cel mai important atu al femeii în faţa bărbaţilor. Ai un loc de muncă frustrant şi care îţi produce multe situaţii umilitoare, dar visezi să ajungi într-o bună zi într-o multinaţională, precum acele femei pe care le vezi vineri seară în Centrul Vechi, adunate în cirezi zgomotoase la mese rezervate cu o seară înainte şi care vorbesc savant, după câteva cocktail-uri cu nume pretenţioase, despre cele mai tari săli de fitness din oraş şi despre ultimele reţete de slăbit.

Am văzut cum, în sinea ta, le admirai. E admiraţia cuiva aşezat pe pământ, într-un beci luminat de un singur bec, faţă de cei ce au reuşit să să cocoaţe pe un scaun şi care, fizic şi psihic, îi tratează pe ceilalţi de sus. Astfel am ajuns, de altfel, să plătim multinaţionalelor la care lucrează aceste fiinţe preţuri uriaşe pentru cele mai proaste servicii din Europa.

E atât de vechi! Faraonii au fost printre primii care şi-au dat seama că au nevoie de vechili, când s-au apucat să construiască piramidele. Conceptul s-a sofisticat ulterior, iar în societatea feudal-post-modernă din România anului 2011, am ajuns ca « poporul-victimă » să nu constituie « decât un uriaş rezervor de cadre pentru tagma jefuitorilor, bună parte a împilaţilor de azi nevisând alta decât a se putea căţăra acolo, de unde îi pot spolia pe cei rămaşi jos ». *

Aşa că de ce m-aş implica într-o relaţie cu tine? Ca să transfer banalitatea de pe stradă în dormitor? Ca să mă bucur de compania nemijlocită a mediocrităţii? Ca să mă încălzesc la un reşou plasat într-un frigider? Ca să trăiesc până la limita umanului aventura futilului triumfător?

Cred că e suficient, deşi sunt sigur că n-ai înţeles nimic din ceea ce am scris. Ştiu, o să te plângi primei prietene cu care o să te vezi că toţi bărbaţii sunt porci, care nu ştiu să aprecieze adevăratele sentimente feminine. Despre mine, o să spui că sunt un nenorocit care, după ce am avut o aventură cu tine, te-am părăsit pentru prima fustă disponibilă.

E mai bine aşa. Oricum, n-o să înţelegi niciodată. E prea târziu. A fost prea târziu de la început. Ba chiar înainte de început. Cumva, Big-Bang-ul a fost un eşec: chimia era deja defectă.

Cu compasiune,

Franck

* de pe contributors.ro

Anunțuri

Despre Franck
My name is Franck. With F from freedom. I'm not saving anyone. I don't forgive anyone. And I don't hate anyone. I'm just surviving to something people usually call "life".

10 Responses to Scrisoarea pe care n-am trimis-o niciodată

  1. evelics says:

    Bine ati revenit!
    Nu stiu cine a scris această frumoasă scrisoare si dacă ea are în vedere o anumită femeie.Cred,însă,că ea se potriveste multor femei tinere din zilele noastre,din locurile noastre.Si asta în mare măsură pentru faptul că modelele pe care acestea le au(si sunt promovate),către asemenea aspiratii si atitudini le conduc.Si totusi,îsi au si ele rostul lor,nu?Pentrucă,cunoscând si asemenea femei,veti sti(bărbatii)cu mai mică aproximatie ce vi se potriveste,când veti alege.Vă multumesc.

    • Franck says:

      Mulţumesc, Evelics! Da, am revenit, după o lungă perioadă în care anumite lucruri m-au golit de sens şi de dorinţa de crea. Dar m-am întors, plin de viaţă şi de chef 🙂 Nu este vorba de o persoană anume, ci de un personaj colectiv, cum bine aţi remarcat, o sumă de caracteristici ale unor persoane pe care le-am cunoscut mai mult sau mai puţin bine în ultima perioadă. Am dorit să fie o scrisoare mai mult ironică, sper că aţi luat-o ca atare. Numai bine!

  2. Camelia says:

    Cândva o vei descoperi pe EA; aceea ce va fi diferită de restul muritoarelor, sau astfel ţi se va părea pentru că o vei privi prin lentilele deformatoare ale pasiunii…o vei descoperi fie prin aflarea prin căutare sau din întâmplare şi o vei descifra atunci ca pe un presupus mister.
    Vezi tu, multe lucruri aparţin jocului aparenţelor.

  3. adela says:

    Din pacate cam majoritatea femeilor din ziua de azi au astfel de „vise” spre care se indreapta…si apoi se mira ca de ce nu sunt apreciate. Cred totusi ca exista si altfel de femei..cele care, cum se spune, vor mai mult de la viata…cele care isi dobandesc independenta si apoi sunt dispuse sa impartaseasca „frumusetea” lor cu cei din jur.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: