Scurte consideraţiuni despre ceea ce ni se întâmplă

All that we see or seem, is but a dream within a dream” (Allan Edgar Poe)

“Soarta noastră fusese prevăzută în marele scenariu al Revoluţiei din ’17 şi ea urma să fie dusă la îndeplinire de implacabilul determinism marxist-leninist, care, dinaninte de a ne naşte, ne şi condamnase în bloc şi definitiv”, constata Radu Mărculescu într-o carte* care ar trebui să fie lectură obligatorie în toate şcolile de ofiţeri din România.

Alexandru Dragomir, “Sănduc” pentru Noica, sapă chiar mai adânc, la rădăcina lucrurilor, şi vede originea a ceea ce ni s-a întâmplat în delirantul secol XX în teribilul “COGITO ERGO SVM” al lui Descartes.

Dragomir est un génie méconnu par le grand publique, n’empêche, il est le seul dans ces contrées violentes de l’Europe de Est a avoir essayé de nous livrer une explication raisonnable sur ce que nous est arrivé ces derniers 80 ans. Il nous indique, en effet, l’origine du mal incarné en Hitler et Staline.  L’essence de la modernité, c’est l’axe Descartes-Hegel-Lenine, dixit Dragomir.

Adică am trecut de la teologicul: « Lumea e perfectă, căci aşa a creat-o Dumnezeu! » la umanul: «Lumea e perfectibilă, putem s-o îmbunătăţim! ». Producând propria noastră lume, artificială, am trecut spre modernitatea industrială, care inevitabil a dus spre modernitatea politică: dictatura implacabilă, modernă şi modernizatoare la infinit, a zeului-om.

Ironic, revoluţia împotriva « dictaturii » monarhilor leneşi ai Franţei iluministe a generat, în ultimă instanţă, totalitarismele perfecte ale secolului XX. Decapitarea lui Louis XVI, origine a dictaturii lui Stalin, care avea să moară liniştit, în patul său, 160 de ani mai târziu.

*     *      *

Se vorbeşte mult şi prost despre ieşirea din recesiune şi din criză. A trebuit să intrăm în criză ca să ne dăm seama că avem un aparat bugetar obez şi incompetent, a trebuit să traversăm doi ani de criză să aflăm că întreprinderile de stat sunt ineficiente şi prost conduse.

Peste doi ani o să ne dăm seama, în sfârşit, că partidele noastre sunt nişte mici PCR-uri incapabile să conducă eficient chiar şi o scară de bloc, pe care ar falimenta-o în câteva luni. Partide în care alegerile primare, larg răspândite în Occident şi care reprezintă o formă fundamentală a democraţiei interne de partid, lipsesc cu desăvârşire – dar nici nu le cere nimeni, din aşa-zisa societate civilă sau din presă.

Şi poate peste un timp ne vom da seama că avem o presă de toată jena, care a ajuns să producă, în mare proporţie, banalităţi, gunoi şi reflecţii despre viaţă, lume şi societate ale patronilor de presă. Termenul „lider de opinie” s-a golit, definitiv, de orice substanţă.

Francezii au expresia „télé poubelle”, englezii – „trash TV”, ar trebui să introducem şi noi un termen echivalent în limba română. Aş propune: „tele-jeg”, se apropie cel mai mult de ceea ce vedem la televiziunile din .ro.

În isteria generală din presă şi societate, nici nu e de mirare că e foarte greu să ne dăm seama ce se întâmplă în România. Care sunt marile probleme ale economiei şi societăţii. Vedem doar care sunt problemele parveniţilor, mitocanilor, cocalarilor, politicienilor – deşi ultimii sunt o sumă a primelor trei categorii. O elită de parveniţi pe care nu a ales-o nimeni, dar care reprezintă, destul de fidel, starea barbară a tribului românesc.

Între barbarie şi civilizaţie e o cale lungă. În definitiv, au trecut o mie de ani între căderea Imperiului Roman şi Renaşterea occidentală. În aceste ţinuturi sălbatice, Renaşterea mai are încă mult de aşteptat.

*     *      *

„De obicei, prezicătorii, ghicitorii sau astrologii folosesc expresii ambigue, bune în orice situaţie. Cine aude spunându-i-se „eşti o persoană blândă, dar care ştie să se impună” se bucură când vede că-i sunt recunoscute aceste două virtuţi, chiar dacă ele se contrazic una pe cealaltă. De aceea prosperă ghicitorii”, scria Umberto Eco**, nu cu mult timp în urmă.

Societatea românească contemporană este o adevărată binefacere pentru toţi prezicătorii şi profeţii de mâna a şaptea. O populaţie needucată şi credulă reprezintă cea mai bună piaţă pentru astfel de indivizi.

Dacă în Franţa, potrivit unor studii recente, unul din patru adulţi apelează la astfel de servicii, în România situaţia s-ar putea să fie mult mai rea: în definitiv, prezicătorii sunt vedete TV, toate ziarele au horoscop, această însumare de generalităţi imbecile înşirate pe zodii, iar modul de raportare la religie a poporului majoritar-ortodox este unul totemic, superstiţios.

Iar criza nu a făcut decât să înrăutăţească lucrurile, într-o ţară în care nivelul de educaţie este scăzut chiar şi în rândul pedagogilor. Până la urmă, aproape jumătate dintre cetăţenii acestei ţări nu sunt la curent că Pământul se învârte în jurul Soarelui, aşa că nu trebuie să ne mire că atât de mulţi cred că pot să îşi afle viitorul din zaţul de cafea.

* Radu Mărculescu, „Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică”, Humanitas 2010

** Potrivit Business Magazin, Nr. 272 (10/2010)

Anunțuri

Despre Franck
My name is Franck. With F from freedom. I'm not saving anyone. I don't forgive anyone. And I don't hate anyone. I'm just surviving to something people usually call "life".

12 Responses to Scurte consideraţiuni despre ceea ce ni se întâmplă

  1. Viorel Grecu says:

    Un articol interesant !

  2. evelics says:

    Si eu am o părere destul de proastă despre nivelul actual al educatiei la noi,dar si mai proastă despre preocuparea celor în drept de a ridica acest nivel,mai ales în lumina atentiei pe care o acordă scolii si dascălilor.Dar nu as merge înspre dispretul pentru poporul needucat,asa cum fac uneori cei care spun că poporul este neproductiv(dacă nu mă însel),si că nu doreste să trăiască într-un stat modern.De parcă s-ar apleca cineva cu grijă fată de acest popor să-i explice cum se modernizează statul acum,să-l educe si chiar să-i dea de ales.Si nu mă refer la buletinul de vot,căci votul se poate dovedi foarte lesne de obtinut.Vă multumesc.

    • Franck says:

      Este o poveste veche, un cerc vicios care nu s-a spart ccu adevarat niciodata. Un dispret incredibil al elitelor politice si culturale – fundamental corupte si deseori incompetente – din Romania fata de „tarani”, care se manifesta si prin resursele reduse alocate pentru educatie, sanatate, infrastructura rurala etc. Intotdeauna la noi a fost o ruptura profunda intre poporul de jos – numeros – si cel de sus – mic, dar arogant -, parca sunt doua natiuni diferite – si la momente de cumpana se manifesta ca atare.

  3. Radu Humor says:

    Un articol bun, dar si mai bun este comentariul tau 🙄

  4. Camelia says:

    România trece printr-o recesiune morală care se adânceşte; puterea îmi pare a da-o incultura.

    • Franck says:

      Recesiunea morală a început de mult, Camelia, cu mult înainte de a ne fi născut noi. Acum e doar o simplă recesiune economică într-o lungă recesiune morală.

  5. Camelia says:

    „Scurte consideraţiuni”… Trăim într-o epocă haotică în care nu cred în producerea vreunei purificări morale sau spirituale, deşi acest pur ar trebui să îl avem ca aspiraţie. În alte vremuri erau mai mulţi oameni, Franck…în astea au început să dispară, înmulţindu-se în schimb animalele umblătoare în două picioare. Nu mai au semne, nu mai au pecete, nu mai trăiesc întru adevăr, adevărul acela care se naşte din onestitate. Multă obscuritate în lăuntrul lor, acolo unde şi-au pierdut lumina. Timpul trăirii nu mai există, lumea se rupe de dimensiunea înălţătoare. Tu spui că nu de acum. Pe mine mă doare această actualitate, nu alta.

    • Franck says:

      Câtă dreptate ai, Camelia! Am rămas atât de puţini. Uneori chiar mă simt singur. Trăim pe nişte tărâmuri unde nu există şi nu cred că a existat vreodată o etică a sincerităţii sau o etică a onestităţii. Totul e relativ, nimic nu e trainic. Corupţie a moravurilor şi a sufletului, de aici izvorăşte corupţia administrativă. Schimbăm oamenii şi sunt la fel de corupţi, pentru că în spate nu există o etică. Te doare această realitate pentru că nu te detaşezi suficient. Uneori, simt nevoia unei perioade de ascetism, în care să mă detaşez de tot. E cea mai bună terapie în vremurile pe care le trăim. Şi totuşi, atât timp cât suntem măcar doi, putem ignora lumea care ne înconjoară. Şi putem trăi şi muri liberi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: