Cei care nu ne mai pot ajuta

“Cu două săptămâni înainte de moartea tatălui tău, am visat-o pe bunica. Pe Ana. Era îmbrăcată în alb și făcea curat în casă, în casa lor, a bunicilor. Totul era alb în jurul ei”, începu mătușa să povestească.

“Am întrebat-o: dar pe cine aștepți tu? Ea mi-a răspuns că trebuie să vină Nicu. Am întrebat-o: cum, vine Nicu cu soția? Ea mi-a spus că Nicu vine singur”.

Cu două săptămâni înainte de moartea mătușii Viorica, sora ei a visat-o tot pe bunica Ana, care a murit în urmă cu 15 ani.

“Viorica era internată în spital pe atunci. Bunica îmi spunea, în vis, că în curând va veni Viorica să o viziteze. După două săptămâni aveam să realizez la ce se referea”, își amintește mătușa.

Recent, mama a visat-o și ea pe bunica Ana. “Nu voia să stea de vorbă cu mine. Mi-a spus să mă duc pe drumul meu, că mai am mult de mers”, povestește ea.

Și tata i-a apărut recent mamei în vis. „Aveam multe bagaje și el mergea în fața mea. Tot strigam după el, dar nu se întorcea. La un moment dat, i-am strigat: Nicule, ești surd? Atunci mi-a spus, fără să se întoarcă: Nu, nu sunt surd. Dar tu știi că eu nu te mai pot ajuta”.

Anunțuri

Despre Franck
My name is Franck. With F from freedom. I'm not saving anyone. I don't forgive anyone. And I don't hate anyone. I'm just surviving to something people usually call "life".

5 Responses to Cei care nu ne mai pot ajuta

  1. kairost says:

    pentru ca, de fapt, nu vorbim despre lumi intre care s-a instalat ruptura iremediabila – cea a celor vii si cea a celor morti. cele doua registre se conjuga reciproc, se intalnesc, se prelungesc unul in celalalt. recursul, prin vis, la cei plecati este o forma de continuitate sociala. memoria afectiva capata, in timp, prioritate, in fata celei construite prin mnemotehnica. la fel faptul de vorbi despre mortii nostri – angoasa constitutiva in fata mortii (perceputa initial ca neant, de unde teama fara obiect definit) este inlocuita, astfel, de o prelungire a vietii de aici intr-un alt regsitru, care ne trimite semne.

    • Franck says:

      În familia mea circulă de mult astfel de povești, pe care nu prea le-am băgat în seamă până acum, când moartea tatălui le-a readus la suprafață cu mult mai mare vigoare. Este, așa cum bine spui, o necesitate psihologică pe care o întâlnim la toate culturile umane. Cândva, demult, am cunoscut un fost preot din Peru, foarte înclinat spre practica comunicării cu cei de dincolo. Am avut și eu o astfel de experiență pseudo-științifică alături de el, însă nu am dorit să continui, dintr-un soi de instinct de conservare. Cred că a căuta contactul cu orice preț denotă o lipsă de pudoare.

  2. evelics says:

    Acest contact există;o stiu mai bine cei care au fost la granita între viată si moarte.Si nu este singurul argument.

    • Franck says:

      Există o fascinație a acestui subiect ce ține de angoasa morții. Experiențe ale contactului există de mult. Există, însă, și contraexplicații științifice, medicale. Contactul cu cei de dincolo va fi întotdeauna o problemă la limita dintre credință, psihologie și medicină. Îmi place să cred că acest contact e real și posibil.

  3. Pingback: Slab de înger. Aperitiv pentru trecatori « (b)Arca lui goE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: