Fantoma lui Marx în vremuri de criză

Neomarxiștii din cele patru zări exultă. Marele Nouriel Roubini, economistul apocaliptic care ar fi prevăzut criza, ne spune că Marx a avut dreptate.

“Karl Marx a spus-o bine. La un moment dat, capitalismul se poate autodistruge pentru că nu poţi transfera venituri dinspre forţa de muncă spre capital fără să se înregistreze un exces de capacitate de producţie şi lipsa unei cereri agregate. Asta se întâmplă acum”. *

Roubini ar fi evitat ridicolul dacă și-ar fi găsit puțin timp, între desele sale declarații pentru presă de când a devenit jucăria favorită a jurnaliștilor, să citească puțină critică a marxismului. Ar fi aflat, poate, că declarației sale din 2011 i-a răspuns filozoful Raymond Aron încă din 1955:

Cacealmaua South Stream

Toamna aceasta, Comisia Europeană a dat senzația că s-a hotărât să rupă pisica în privința South Stream. Comisarul pentru energie, Günther Oettinger, i-a avertizat în  septembrie pe ruși că proiectul contravine intereselor europene și a amenințat Gazprom că ar putea să aibă probleme cu contractele de furnizare către statele din UE. *

Ar fi naiv să credem că avertismentul a avut ca țintă Rusia; destinatarii mesajului erau, în primul rând, verigile cele mai slabe din proiectul Nabucco, care se găsesc chiar la capetele sale: Austria și Turcia. Austria se complace în rolul de interfață a intereselor rusești în Europa Centrală și de Est, iar Turcia are ambiția de a acționa cavalier seul.

PSD felicită românii pentru alegerea lui Băsescu în 2009

Președintele PSD, Victor Ponta, îl compară pe Mircea Geoană cu Cozmin Gușă. “Pe Mircea Geoană îl văd într-un scenariu de tipul celui Cozmin Gușă în 2004. S-a supărat pe PSD, a stat câteva luni și l-am găsit lângă Traian Băsescu, la alegeri”.*

Comparația pe baza unor presupuse atitudini politice punctuale este abuzivă. Pentru PSD, situația lui Mircea Geoană seamănă mai degrabă cu cea a ducelui de Enghien. Numai că lui Victor Ponta îi lipsește un Boulay care să-i spună : “C’est pire qu’un crime. C’est une faute”.**

Rezerva bugetară pentru naționalizări

Președintele Traian Băsescu a declarat săptămâna aceasta, la o întâlnire cu oameni de afaceri germani, că “obiectivul nostru este să avem anul 2013 cu un deficit bugetar zero”. *

Declarația, trecută destul de ușor cu vederea de presa noastră, ridică niște întrebări serioase. Ne amintim că tot președintele Băsescu – acest Attila-biciul-lui-Dumnezeu pentru guvern și PDL -, a impus guvernului un deficit de doar 1,9% din produsul intern brut (PIB) în 2012, o limitare majoră și semnificativ sub plafonul de 3% din PIB cerut de UE.

Copiii din flori ai Albei ca Zăpada

“We’d all like to vote for the best man, but he’s never a candidate” (Frank McKinney Hubbard, umorist american)

Sebastian Lăzăroiu a crezut că poate crea un partid aparent necompromis, avatar al PDL în interiorul sistemului politic, care să-i atragă pe votanții dezamăgiți de PDL și care, altfel, fie nu ar vota, fie s-ar îndrepta spre alte partide.

Proiectul, unul iluzoriu, are la fel de multe șanse de reușită cât o călătorie spre Alpha Centauri în acest deceniu. Copilul născut din proiectul “Alba ca Zăpada” se numește Noua Republică.

Oamenii care au trăit tragedia secolului XX ar trebui să se ferească, măcar din spirit de conservare, de proiectele politice sau sociale care conțin adjectivul “nou”. Căci noi am trăit până la epuizare ideea de “om nou”.

Am cunoscut, de asemeni, concepte ideologice precum noua societate, noua literatură, noua morală etc. Toate au fost plătite cu sângele celor care nu corespundeau ideii de nou.

Locul ultim

În urmă cu zece ani, am făcut un legământ: înainte să mor, voi vizita un anume loc, îndepărtat, în care voi asculta muzică. Un anumit tip de muzică.

Un loc bătut de marele ocean al lumii. Un loc în care oamenii nu fac războaie. Un loc în care omul este singur. Acolo, el își aduce aminte de propria fragilitate.

Anii au trecut, am călătorit peste mări și țări, dar nu m-am apropiat niciodată de acel loc. Știu că, atunci când mi se va apropia sorocul, voi simți că trebuie să mă duc acolo. Sau, poate, mi se va întâmpla, fortuit, să ajung, și voi ști că nu mi-a mai rămas mult timp.