Copiii din flori ai Albei ca Zăpada

We’d all like to vote for the best man, but he’s never a candidate” (Frank McKinney Hubbard, umorist american)

Sebastian Lăzăroiu a crezut că poate crea un partid aparent necompromis, avatar al PDL în interiorul sistemului politic, care să-i atragă pe votanții dezamăgiți de PDL și care, altfel, fie nu ar vota, fie s-ar îndrepta spre alte partide.

Proiectul, unul iluzoriu, are la fel de multe șanse de reușită cât o călătorie spre Alpha Centauri în acest deceniu. Copilul născut din proiectul “Alba ca Zăpada” se numește Noua Republică.

Oamenii care au trăit tragedia secolului XX ar trebui să se ferească, măcar din spirit de conservare, de proiectele politice sau sociale care conțin adjectivul “nou”. Căci noi am trăit până la epuizare ideea de “om nou”.

Am cunoscut, de asemeni, concepte ideologice precum noua societate, noua literatură, noua morală etc. Toate au fost plătite cu sângele celor care nu corespundeau ideii de nou.

Or, ce înseamnă Noua Republică? Etimologic, republica vine de la res publica, treburi publice în latină. Treburile publice în societatea românească și de aiurea sunt aceleași, nu poți renova nimic. Poți îmbunătăți doar selecția oamenilor care se ocupă de treburile publice, dar nu poți înnoi treburile publice. Iar folosind conceptul de republică drept opus al monarhiei, nu schimbăm decât aparent substanța conceptului.

De aceea Noua Republică reprezintă un fals la fel de periculos precum omul nou. Nu ne ocupăm de corp, ci căutăm să schimbăm hainele. “Îmbunătățirea” omului ține de evoluția speciei, așa cum creșterea performanței unei mașini ține de evoluția tehnicii. Diferența e doar una de durată: omul se schimbă foarte, foarte lent.

Ultimul salt major în cadrul speciei noastre s-a produs acum peste 200.000 de ani, când a apărut homo sapiens, și a durat multe generații. Iar ultima schimbare importantă a apărut acum zece mii de ani: apariția agriculturii și sedentarizarea, originea societății moderne.

Conceptul de om nou este expresia ultimă a revoluției tehnologice a ultimelor trei secole. Până atunci, tehnica evolua lent, aproape insesizabil în cadrul unei generații. Odată cu revoluția industrială din Anglia secolului XVIII, omul a început să fie contemporanul unor schimbări tehnologice dramatice, în cadrul unei singure generații.

Stresul tehnologic al omului modern a generat, în cele din urmă, ideea că și omul poate fi “îmbunătățit”. Pentru mulți exaltați, omul vechi nu mai corespundea. Trebuia schimbat sau suprimat, așa cum, la schimbarea fluxului tehnologic, vechile aparate sunt duse la casat.

Omul 1.0 trebuia înlocuit cu Omul 2.0. Când omul este tratat ca o mașină uzată, orice abuz devine posibil: să ne amintim doar de tratamentul; aplicat “chiaburilor” și „burjuilor” din anii ’50 în România.

Însă Mihail Neamțu, fondatorul Noii Republici, este un om cu ambiții prea mari pentru detalii atât de mici. Unui personaj fără niciun fel de carismă i-ar prinde bine, însă, mai multă modestie. Și mai puțină aroganță: un geniu patentat precum Einstein era, parcă, ceva mai puțin arogant la vârsta lui Mihail Neamțu.

Când ești mediocru, doar modestia te salvează de ridicol. Tânărului Neamțu i se părea normal să ceară bani de la jurnaliști, acum doi ani, pentru a-și da cu părerea. De când are ambiții politice, a devenit mai ponderat. Deocamdată. Dacă va ajunge vreodată ministru, să nu vă mirați dacă va cere din nou bani. Va crede sincer că-i merită. Licet vastum traieceris mare, sequentur te vitia.

Celălalt bastard al Albei ca Zăpada este Partidul Poporului. Nu mai vorbim de un avatar, ci de o evoluție a conceptului de partid anti-sistem din România. Dacă PRM era o adunătură formată dintr-un vadim și diverși frustrați ai tranziției, nostalgici ai epocii ceaușiste, PP-DD este o adunătură de lichele, în cea mai mare parte, înconjurată de o pătură groasă de naivi și de tâmpiți.

Cu un ministeriabil precum Sorin Ovidiu Bălan, orice logică guvernamentală cade în desuetudine. Am râs de multe ori auzind poveștile celor care au lucrat cu el în mass-media. Ar fi bine să rămână doar un grăsun bețiv care debitează tâmpenii la OTV, orice peste acest nivel ar fi deja prea mult.

De la Dan Diaconescu oricum nu aveam mari așteptări. E un personaj caricatural, un îmbogățit pe seama celor disperați și fascinați de puterea Regelui Televizor, ce pozează în apărător al celor mulți și necăjiți. Aceste elemente îl fac previzibil ca partener al unei coaliții guvernamentale, ceea ce probabil că și-a propus.

Ca și PRM, PP-DD vrea să adune voturi ca partid anti-sistem tocmai pentru a pătrunde în sistem și pentru a beneficia de avantajele acestuia. Sacii de voturi ca punte de acces către Marele Ciolan, iată adevărata miză a oricărui partid românesc.

Căci, în realitate, cele două formațiuni-bastard nu aduc nimic nou pe scena politică românească. Nu propun un leac pentru boala istorică: lipsa eticii. Ele propun să ne vindece de gripă cu pansamente la degetele de la picioare. Și nu o fac dintr-un populism ipocrit: pur și simplu nu știu să facă altfel.

Nici noi n-ar trebui să fim ipocriți, de altfel. Ne facem că nu știm că trăim cu toții într-un mediu impregnat de minciună, de furt, de ipocrizie, de prostie. Politicienii rămân ipocriți pentru că le e teamă să nu-și supere votanții. Însă noi, ceilalți, nu avem nicio scuză.

Căci mulți dintre oamenii pe care îi cunoaștem, și nu doar în România, sunt mincinoși, hoți și lipsiți de caracter. Oameni care mint fără nicio remușcare. Dacă au ocazia, fură. E o chestiune de educație, de modele sociale și de cultură a sincerității.

Un prieten francez, cu afaceri prin România, îmi spunea că ceea ce l-a frapat în România, în primul rând, a fost că, atunci când un partener de afaceri nu dorea să continue o negociere, nu mai răspundea la telefon.

În mediul de unde provenea, i se spunea pur și simplu: Nu doresc să mai continui, îmi pare rău. Era o chestiune de onoare și de educație. A nu răspunde la telefon arată o slăbiciune și, mai ales, o lipsă de sinceritate.

La fel, după ce a ieșit o perioadă cu o femeie din București, la un moment dat aceasta pur și simplu nu i-a mai răspuns la telefon. Francezul s-a obișnuit până la urmă, a încetat să mai insiste la telefon, dar a rămas extrem de precaut atât în relațiile de afaceri, cât și în cele personale.

În aceste condiții, nu trebuie să ne mire că am creat o instituție precum DNA-ul: tocmai pentru a compensa lipsa de etică și cultura minciunii. Corupția se tratează în statele occidentale, în care există o etică solidă, de procuratura generală, nu e nevoie de un departament special.

Acolo, corupția – ca și furtul sau minciuna – e excepția de la regulă, în România – și în cea mai mare parte a lumii “neoccidentale”, de altfel – e chiar regula. Totuși, în mod curios, reperele populare sunt marcate în societatea românească de doi termeni proveniți din limba germană: șmecher și fraier.

Cunoaștem, în această țară în care sinceritatea e un semn de slăbiciune, puțini oameni cinstiți, necorupți și care au caracter. Dar poate că ne sunt suficienți; atât timp cât îi cunoaștem, există frumusețe și există speranță.

Anunțuri

Despre Franck
My name is Franck. With F from freedom. I'm not saving anyone. I don't forgive anyone. And I don't hate anyone. I'm just surviving to something people usually call "life".

9 Responses to Copiii din flori ai Albei ca Zăpada

  1. Ioana says:

    De ce nu am încerca să îmbunătăţim selecţia oamenilor care se ocupă de treburile publice? Oare lucrurile nu sunt aşa cum sunt din cauză că oamenii cinstiţi şi competenţi nu se implică, lăsându-i doar pe oportunişti să facă politică şi să ia decizii în numele tuturor?

    Domnule Melen, sunteţi dezinformat. Lăzăroiu a lansat o idee, dar nu a creat Noua Republică. Nici măcar nu face parte din mişcare, doar o aprobă de pe margine. Iar membrii ei chiar se tem de omul nou şi alte idei socialiste. Noua Republică este conservatoare. Citiţi pe site de ce am aderat la ea şi cine suntem, nu credeţi tot ce apare în presă… Căci din ceea ce aţi scris reiese că nu ştiţi nimic despre această mişcare. Combaterea corupţiei e esenţială pentru toţi cei care am aderat la ea.

    • Franck says:

      Pentru un proiect conservator, denumirea de Noua Republică este cât se poate de nepotrivită: sper să fie doar o întâmplare, nu o confuzie. Nu, nu cred tot ce apare în presă, am citit manifestul și decalogul pe site-ul Noii Republici, nu m-au convins, consider că sunt doar o colecție de idei generoase și atât. Vă respect punctul de vedere, pot aprecia entuziasmul sincer al multora dintre cei ce aderă la această mișcare, dar nu cred deloc în acest proiect . Iar una dintre slăbiciuni e chiar dl. Neamțu: nu are carismă, ba, mai mult, devine deseori enervant pentru public – pentru cineva cu ambiții politice, sunt defecte majore. L-am văzut de multe ori la Turcescu în emisiune, nu trece prin sticlă, nu convinge. Și spun asta ca om de dreapta, neutru față de partidele actuale din România, care îmi inspiră dezgust. Despre dl. Lăzăroiu: dacă citiți bine postul meu, inclusiv titlul, înțelegeți că nu-i atribui paternitatea Noii Republici, ci doar ideea – de Alba ca Zăpada – care a dus la crearea acestei mișcări.

  2. Pingback: Franck Melen: Copiii din flori ai Albei ca Zăpada. O analiza despre “Noua Republica” – piticii si bastarzii ei | Ziarişti Online

  3. Daca domnul Lazaroiu a creat ideea de „Alba ca Zapada”, atunci in 2000-2005 „Uniunea pentru Reconstructia Romaniei URR” http://www.urr.ro/ ce a fost?
    In ceea ce ma priveste, la cei 63 de ani ai mei, este al treilea capat de la care iau speranta pentru Romania.
    Primul capat de speranta a fost in 1993 (Alianta Civica), al doilea a fost in 2000 (Uniunea pentru Reconstructia Romaniei URR), iar al treilea este acum in 2011 (Noua Republica).
    Toate sperantele mele au fost si sunt de CENTRU-DREAPTA, pentru ca consider ca NUMAI DREAPTA aduce unei tari prosperitate cu adevarat.
    Niciodata o tara nu va progresa efectiv prin masuri populiste in favoarea unui popor lenes, de asistati sociali, pe care le ia stanga, aceasta stanga comunista pe care o are Romania, USL-ul (PSD+PNL+PC).
    Ma puteti vedea in ultima fotografie la intalnirea nationala a Noii Republici (Grupul de Initiativa), care a avut loc in 6 noiembrie 2011 la Brasov Business Park, in randul al doilea, la mijloc.
    Toti tinerii din sala s-au intors in Romania dupa ce si-au luat N-spe masterate la universitati de prestigiu din occident si si-au inceput business-uri pe cont propriu, FARA AFACERI CU STATUL.
    Va dau un singur exemplu dintre multiplele de acelasi fel pe care as putea sa vi le dau: trezorierul miscarii „Noua Republica” este director economic la DOMO.
    De 22 de ani eu, famiilia mea si cei 1.300 de aderenti la „Noua Republica” o asteptam pe „Alba ca Zapada”, asa incat Sebastian Lazaroiu nu a fost pentru noi decat acela care a stiut sa utilizeze o metafora pentru a personifica un camp de asteptare existent in randul natiei romane.

    • Franck says:

      Doamnă, vă admir sincer entuziasmul și faptul că v-ați păstrat speranța, în ciuda tuturor dezamăgirilor din ultimele decenii. Nu am dorit să retez aripile nimănui, mi-am exprimat doar părerea pe acest subiect. Dacă se va dovedi că am greșit, îmi voi face mea culpa, nu mi-e rușine să recunosc atunci când sunt în eroare. Sunt un om de dreapta, dezamăgit de ceea ce văd pe scena politică. Am trăit mulți ani în Occident, m-am întors în România, chiar cred în potențialul acestei țări. Instinctul îmi spune că ceva nu e în regulă cu Noua Republică. Mă tem că va produce dezamăgiri celor ce cred în această mișcare. Principalul indiciu constă în prezența domnului Neamțu. Nu am nimic cu el, are vârsta mea, însă vârsta nu e o calitate în sine – nici un defect, de altfel. Nu l-am cunoscut personal, dar știu persoane care l-au cunoscut, iar din spusele lor nu e ceea ce vrea să pară. Poate persoanele respective se înșală, însă văzându-l la TV, Mihail Neamțu mi-a sporit neîncrederea. Mi-e teamă că entuziaștii veritabili și capabili vor fi folosiți drept rampă de lansare pentru cine nu trebuie. Timpul ne va arăta tuturor cine are dreptate. Numai bine!

  4. filadel says:

    Orice proiect este iluzoriu cîtă vreme este în faza de proiect.

    Ceva argumente înafară de efluvii filozofice și retorică pură? Nou este un cuvînt din limba română la fel ca democrat din social-democrat. Nu trebuie să ne ferim să dăm denumiri noi la lucrurile noi.

    Dacă e să ne întrecem în opinii eu zic că NR este un lucru pe care nu l-am mai pățit pînă acum așa că după părerea mea umilă am putea să-i spunem nouă fără s-o învinovățim imediat după aia că o cheamă așa.

    Despre carisma lui MN cred că nu are rost să deschidem o discuție după argumentele oferite. Nimic nou.

    • Franck says:

      Am folosit termenul de iluzoriu cu sensul de: lipsit de șanse de reușită. Retorică: da, puteți să considerați cele scrise de mine drept retorică, în aceeași măsură în care și proiectul Noua Republică se bazează, deocamdată, pe „retorică pură”. Despre carismă: nu există argumente pentru carismă (sau pentru lipsa ei), așa cum nu există argumente atunci când, de exemplu, consideri că o femeie are farmec (sau nu are) 🙂 Denumiri noi la lucruri noi: n-aș zice că e o denumire nouă. Există, peste ocean, The New Republic -, http://www.tnr.com/ – nu știu dacă asta a fost sursa de inspirație, n-am niciun indiciu în acest sens. Dar există. Numai bine!

  5. Ioana says:

    Vă mulţumesc pentru răspuns. Deşi analiza e doar a limbajului şi ca atare mi se pare superficială, mă bucur să văd onestitate şi neutralitate, de aceea m-am şi grăbit să dezmint presupunerile respective.

    Şi eu m-am temut să nu fie deturnată mişcarea, dar mi-am dat seama că nu se poate dacă ne implicăm cu adevărat şi ne ţinem de valorile la care am aderat. Nu sunt în Noua Republică fiindcă am încredere în Mihail Neamţu, ci fiindcă sunt de acord cu manifestul şi fiindcă văd alţi membri care au aderat în acelaşi scop, oameni care nu au de ce să se lase înregimentaţi în vreun partid.

    • Franck says:

      Faceți-o. Aveți în mod clar entuziasm pentru acest proiect. Vă recomand să vă implicați. Când crezi cu adevărat în ceva, fă-o până la capăt, așa cum, când iubești, cel mai bine e să-ți trăiești iubirea fără compromisuri și fără să-ți pese de ce spun ceilalți. S-ar putea să vă înșelați, atunci veți rămâne cu experiența unui eșec. A doua oară veți ști să alegeți mai bine. Din eșecuri învățăm adeseori mai mult decât din succese. în schimb, dacă se dovedește că e ceea ce credeți, veți avea satisfacția unei mari împliniri. Deși am o altă părere decât dumneavoastră, vă urez, sincer, succes.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: