Locul ultim

În urmă cu zece ani, am făcut un legământ: înainte să mor, voi vizita un anume loc, îndepărtat, în care voi asculta muzică. Un anumit tip de muzică.

Un loc bătut de marele ocean al lumii. Un loc în care oamenii nu fac războaie. Un loc în care omul este singur. Acolo, el își aduce aminte de propria fragilitate.

Anii au trecut, am călătorit peste mări și țări, dar nu m-am apropiat niciodată de acel loc. Știu că, atunci când mi se va apropia sorocul, voi simți că trebuie să mă duc acolo. Sau, poate, mi se va întâmpla, fortuit, să ajung, și voi ști că nu mi-a mai rămas mult timp.

Căci acel loc este semnul propriei mele apocalipse. Un semn pe care nu l-am căutat niciodată, dar care mi se va arăta cândva, implacabil precum sfârșitul tuturor lucrurilor.

Lipsa de relevanță, aceasta e stigmatul ființei umane. La fel ca în cazul pietrei, fluturelui, elefantului sau dinozaurului. Suntem praf de stele și vor reveni, peste câteva miliarde de ani, la starea de origine, doar pentru a deveni altceva.

Însă atât timp cât universul e infinit, logica matematică ne învață că totul este (încă) posibil. Pentru mine, totul e posibil înainte să văd acel minunat loc ultim.

Anunțuri

Despre Franck
My name is Franck. With F from freedom. I'm not saving anyone. I don't forgive anyone. And I don't hate anyone. I'm just surviving to something people usually call "life".

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: