Băieţii deştepţi care se cred kapitalişti

Cu unele excepții, antreprenorul român a rămas cu trăsăturile pe care le-a identificat Gusti cu multe decenii în urmă: el se uită spre bugetul public așteptând să pice ceva (Lucian Croitoru)

Risipa are proporții dramatice pentru un stat european subdezvoltat precum România. Când cheltuielile totale ale statului nu depășesc 50 de miliarde de euro, nu poți să risipești cu nonșalanță miliarde de euro în fiecare an pentru a întreține nişte rentieri care se cred capitalişti.

Căci la aceasta se rezumă mare parte din așa-zisul capitalism românesc în anul de grație 2012. La o sumă de “băieți deștepți”, conectați la conducta bugetară. Și sunt mulți. Un calcul sumar arată că statul român cheltuie anual peste 5% din PIB pentru investiții publice, din care efectul real este echivalent cu cel al unor investiții de cel mult 3% din PIB.

Dacă evaluăm risipa din investiții publice la limita de jos, adică 2% din PIB, asta tot înseamnă aproape 3 miliarde de euro. Și este doar o parte a risipei, care se extinde la toate sectoarele în care statul, prin companiile pe care le controlează, are un rol predominant sau măcar semnificativ. Să facem un mic inventar.

 Energie

 Aici sunt celebrii “băieți deștepți”. Se știe cine sunt: Energy Holding, Europec, Alpiq Romindustries, Alpiq Romenergie, EFT România, Alro Slatina, ArcelorMittal Galaţi, Luxten Lightining, Electromagnetica, Electrocarbon, Electrica, Salrom, CHN Petroşani şi Pationar Braşov.

Nu e nici măcar complicat: au contracte obținute cu sprijin politic cu Hidroelectrica, cel mai ieftin producător de curent electric din România. Acționează exact ca niște căpușe, care sug de ani de zile profitul companiei de stat. Companie care se face că nu știe de unde are aerul ăsta anemic.

Pe o piață care ar funcționa după principii capitaliste, Hidroelectrica ar avea profituri uriașe, care s-ar distribui către stat, prin dividende, și spre modernizarea hidrocentralelor sau către investiții în noi proiecte. Ar putea face hidrocentrala de la Tarnița din resurse proprii, de exemplu.

Compania ar vinde la prețul celui mai scump producător, adică termocentralele pe cărbune, pe o piață care ar trebui să funcționeze transparent. O astfel de piață ar atrage tot mai multe investiții în producție și ar deveni rapid o piață regională, pe care s-ar aproviziona și țările din zonă care au deficit de producție (Moldova, Serbia, Turcia etc).

În bani, Hidroelectrica pierde din contractele acestea, prin care dă curent ieftin unor firme care n-au niciun alt merit decât cel al contactelor la vârful mediului politic, cam 200-250 milioane euro pe an. Vinde trei sferturi din producție către “băieți deștepți”.

Asta într-o perioadă normală, căci seceta de anul trecut i-a redus producția cu până la 80%. Rezultatul? Profitul, și așa mic, s-a prăbușit, iar anul ăsta riscă probleme și mai urâte, gen cereri de insolvență. Totul funcționează după principiul: avem o găină cu ouă de aur, cum facem să le furăm?

Jaful din energie nu se oprește aici. Contractele din jurul termocentralelor sunt toate cel puțin dubioase. Monopolul Romgaz, care ar trebui să facă profit cât Petrom-ul, trebuie și el să îngrașe tot felul de “băieți deștepți”. Totuşi, Romgaz este într-o situaţie mult mai bună şi a făcut, cu toate căpuşele, un profit de 180 de milioane de euro în 2011. Hidroelectrica şi Romgaz sunt perlele companiilor statului şi ar putea face profituri mult mai mari.

Cât despre Transelectrica, companie listată la bursă: tocmai a dat fără licitație un contract de mentenanță de 82 milioane euro pe trei ani propriei sale filiale, Smart SA. Pe o licitație reală, scotea un preț cu cel puțin 20% mai mic. Păi ce, aveați impresia că suntem în capitalism?

Infrastructură publică

În infrastructura publică, jaful a atins în ultimii ani proporții biblice. S-au tăiat hectare de pădure pentru paginile cu articole pe tema asta. Companiile drumarilor sunt de mult în coaliție, formează un oligopol care vând servicii clientului numit stat. Costurile devin incontrolabile, pentru că nu există vreo modalitate eficientă de a verifica corectitudinea licitațiilor.

Participanții sunt și români și străini cu apucături locale. Iar contractele sunt multe: întrețineri și reparații de drumuri, construcții de centuri, autostrăzi sau drumuri naționale, deszăpeziri pe timp de iarnă. Miliarde de euro anual doar de la administrația centrală, prin CNADNR.

La nivel de județe, înțelegerile sunt pe față. În fiecare cnezat există câte o firmă controlată de baronul local, sau cu conexiuni la el, care obține contractele. În București, sunt marile firme ale drumarilor, care câștigă licitațiile prin rotație, ca în orice cartel respectabil.

Cât de eficiente sunt aceste firme ale proprietarilor de Rolls-Royce, Bugatti sau alte Bentley? E suficient să vedem că nu sunt interesate de licitații în străinătate, iar la puținele licitații de lucrări de artă de la noi (poduri, viaducte, tuneluri etc), unde trebuie expertiză adevărată, participă cel mult în consorții conduse de grupuri străine, la care ajung subcontractori.

Trebuie menţionat că aceste companii trăiesc aproape exclusiv din banii încasaţi de la statul român, neavând alte surse semnificative de venit.

 În ceea ce priveşte construcţiile publice, aici banii se sifonează printr-o multitudine de contracte greu de numărat. Stadioane, săli sau terenuri de sport, sedii de primării, tot ce se construieşte sau se repară în România reprezintă o bună oportunitate de a mulge câte ceva. Mult sau puţin, după obraz. De aici şi eficienţa scăzută a investiţiilor publice cu care se tot laudă guvernele de zece ani încoace.

 Căi ferate

V-aţi dori să aveţi o firmă la care 85% din venituri să fie asigurate de stat? Şi nu oricum, ci prin hotărâre de guvern. Ei bine, ceea ce oamenii normali doar visează, alţii trăiesc în realitate. E vorba de o categorie puţin conoscută de „băieţi deştepţi”, care plimbă nişte trenuri fantomă de călători pe liniile din România şi primesc „compensaţii” de la guvern care le asigură în jur de 85% din venituri.

Statul le asigură prin „contracte de servicii publice” aceste venituri indiferent de numărul de călători, pentru că plata se face în funcţie de numărul de kilometri parcurşi. Adică e suficient să plimbi nişte trenuri goale, pe care oricum nu prea le verifică nimeni, şi să-ţi iei banii. În schimb, compania de stat CFR Călători se afundă tot mai mult în pierderi, deşi cifrele arată că este de două ori mai puţin ineficientă decât concurenţii privaţi.

Printre ultimele acte semnate de guvernul Boc înainte să plece de la Palatul Victoria se numără o hotărâre de guvern prin care sunt aprobate noile contracte de prestaţii ale companiilor care fac transport feroviar de călători pentru 2012-2015.* Pentru CFR Călători, compensaţia de la stat a coborât la 44% din cheltuieli. Adică statul dă 78 de bani la fiecare leu încasat din bilete. Guvernul este însă mult mai generos cu privaţii: le plăteşte aproape 6 lei la fiecare leu încasat din bilete.

Sumele nu sunt deloc mici şi cresc constant, în ciuda crizei. Suveica a început în 2007, pe timpul lui Tăriceanu, şi continuă în acelaşi ritm. Numai pentru 2012 s-au prevăzut în buget 213 milioane lei, adică 53 de milioane de euro, pentru cele patru firme private din sector. Principalul beneficiar: Regiotrans SRL Brasov, care primeste 164 de milioane de lei în acest an de la stat. Asta în condiţiile în care veniturile proprii ale firmei sunt de doar 33 milioane lei.

La celelalte firme, proporţia este similară: Regional estimează că va vinde bilete de 3,65 milioane lei în 2012, iar statul îi dă 21 milioane lei (85% din venituri), Servtrans ia de la stat 3 milioane de lei la venituri proprii de 550.000 lei (85%), iar Transferoviar va încasa 43,4 milioane lei din bani publici la încasări proprii de doar 7,8 milioane lei (85%).

În schimb, CFR Călători vinde bilete de 1,2 miliarde lei şi primeşte compensaţii de 937,2 milioane lei, sumă care reprezintă cam 44% din venituri. Mai mult, guvernul a introdus în contractul cu CFR Călători un paragraf care împinge compania publică să închidă rutele dacă statul întârzie să-i dea subvenţia mai mult de două luni. Iar rutele închise se licitează rapid, sunt preluate de operatorii privaţi, care primesc cadou de la stat 85% din venituri.

E frumos capitalismul românesc, nu-i aşa? Şi nu e tot, lista e mai lungă. Dar acum încep domeniile în care scurgerea de bani fără număr de la stat către privat se face prin mijloace mai sofisticate. Sănătatea e exemplul tipic, în care încrengătura dintre spitale, medici şi distribuitorii de medicamente produce o risipă aproape imposibil de cuantificat.

Şi avem atât de multe pieţe care sunt fie complet distorsionate, fie dominate de carteluri, încât sunt greu de descoperit domenii în care chiar există capitalism adevărat. În agricultură, dezorganizarea a permis intrarea unor mari traderi de cereale străini care au acaparat comerţul extern cu cereale şi mare parte din spaţiile de depozitare de la Dunăre.

Iar marjele sunt fabuloase pentru Cargill, Alfred C. Toepfer, Agricover sau Nidera. Aceste companii au doar câteva zeci de angajaţi în România, unde cumpără ieftin şi vând la preţul internaţional. Afacerea seamănă izbitor cu cea a băieţilor deştepţi din energie, chiar dacă are cu totul altă istorie. Aici sunt rentieri ai haosului şi nu ai fondurilor publice, dar tot renteri se cheamă. Iar rentierul este, de fapt, opusul capitalistului.

Întrebaţi-vă doar dacă un anume Dinu Patriciu ar fi ajuns vreodată miliardar în cazul în care nu primea Petromidia de la stat, printr-o aşa-zisă privatizare în care datoriile rafinăriei s-au amânat la plată. Acelaşi personaj a încercat recent o iniţiativă capitalistă în comerţ cu Mic.ro, care a eşuat lamentabil. Pe o piaţă adevărată şi unde există concurenţi, kapitalistul român arată cu adevărat ce poate.

* textul e publicat pe site-ul Ministerului Transporturilor

Anunțuri

Despre Franck
My name is Franck. With F from freedom. I'm not saving anyone. I don't forgive anyone. And I don't hate anyone. I'm just surviving to something people usually call "life".

3 Responses to Băieţii deştepţi care se cred kapitalişti

  1. evelics says:

    Un inventar aproape complet al celor care ne jefuiesc si au adus o tata bogata la starea de saracie crunta care se rasfrange in special asupra celor care nu se pot apara.Dar cine oare le-o fi permitand?Si ar mai fi ceva:ce trebuie sa faca un functionar pentru 29000 Euro /luna?
    Intrebari retorice cu raspuns arhicunoscut.

    • Franck says:

      Jaful nu e de ieri sau de azi. Istoric, România s-a născut în stare de jaf, apoi furtul s-a mai temperat. Am pierdut al doilea război mondial şi am fost jefuiţi de ruşi, prin sovrom-uri. Toate ţările sunt jefuite, nu e doar cazul României, însă la noi furtul e generalizat de sus până jos. Când un organism e acoperit de căpuşe, e anemic şi slab.

  2. evelics says:

    Poate ca nu am pierdut la modul absolut al doilea razboi mondial si am fost adusi in starea de a fi jefuiti de rusi pentruca am fost lasati la mana lor de cei care au facut jocurile conform propriilor interese.In ce priveste acoperirea cu capuse,este vorba de un organism care vrea sa fie astfel acoperit,din asta castigand in special cei ce ar trebui sa aiba grija de el.Durerea mare este ca totul se face acum pe fata,cu nerusinare,fara pic de jena sau de teama.Si ma opresc pentruca e un consum inutil de nervi si de energie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: