Viață fast-forward

Cafeaua de dimineață, tihnă?,  nu e timp, repede la duș, bărbierit, îmbrăcat, telefoanele în buzunar, actele, cheile, jos pe scări, mașină, wtf cu aglomerația asta?, unde te bagi băi boule?, roșu, al treilea la rând, nu se poate! Birou. Muncă. Producție. Productivitate. Eficacitate. Prânz. Repede, nu e timp. Înapoi la muncă. Producție. Productivitate. Eficacitate. N-am timp, am deadline într-o oră!, nu se poate, iar s-a blocat calculatorul!, băgami-aș în Bill Gates și în windows-ul lui de rahat. Da, știu, mai am cinci minuțele mici de tot. Gata! Cum? Nu e bine? De ce nu e bine? Da, ok, refac partea aia. Un sfert de oră? Nu se poate treizeci? Nu? Bine, mă grăbesc. Grafice. Powerpoint. N-am timp, colega, să ies la o cafea. Diseară, după muncă, bem ceva dacă ai chef. Și dacă ai timp. Da? Vorbim. Deadline 2. Am refăcut partea aia, e ok? Cum, să termin și studiul ăla? Păi aveam deadline mâine! Seara asta??? Încerc. Repede. Calculator de doi lei. Unde sunt datele??? Muncă. Productivitate. Eficacitate. Gata, am terminat. Da colega, ieșim. Unde vrei? Bine, acolo. Ce trafic groaznic! Ai făcut rezervare? Cum eu, ți-am zis că n-am timp. Găsim noi o masă. Niciun loc de parcare, nu se poate așa ceva! Ce facem, mergem dincolo, zici? Bun, dacă nu murim în trafic. Yessss, am prins loc de parcare! Parcangiu. Bă, lasă-mă, îți dau banii după! Intrăm. Cum nu mai aveți locuri? Cum, doar la bar? Wtf, stăm la bar? Bun, oricum n-avem de ales. Repede, până nu se ocupă și acolo. Un ceai și un mojito. E bine, dar exact invers. Cocktail-ul la domnișoara, nu la mine! Mai luăm unul? Gata, plecăm. Unde naiba e chelnerul ăla cu nota? Băi, dar chiar trebuie să stăm șapte ceasuri pentru nota aia? În sfârșit… Vii la mine sau la tine? Cum sunt nesimțit? Era un compliment! Sunt sigur că nu ești tipul de femeie la care merg vrăjeli obosite. Am zis să mă comport simplu! Vezi, mă gândeam eu că înțelegi. Ce flori îți plac? Trandafirii? Nici nu mă îndoiam. Repede, o florărie. Cât e firul? Zeeeece lei? Wtf, le aduci din Honolulu? Bun, trei fire, da’ repede! O mică atenție, draga mea! Preferi la mine, ok. Care naiba și-a pus iar mașina pe locul meu? Bun, lasă, o pun pe trotuar, dă-i în mă-sa. Să nu te sperii dacă e cam dezordine, da? Uite, ăsta e iatacul meu. Un ceai, un vin? Ceai, deci. Nici nu mă așteptam la altceva. Eu o să beau vin. Eram sigur că îți place. Atingere. Și mai multă atingere. Mozoleală. Mai multă mozoleală. Mozoleală cu pipăituri. Piele. Și mai multă piele. Piele cu păr. Stop! Dacă am un prezervativ? Dă-o’n mă-sa, drept cine mă iei? De unde să știu că vii seara asta la mine? Ai tu? Nici nu mă îndoiam. Sunt porc? Știu, trecem peste. Dormitor. Sex. Poziția unu. Poziția doi. Poziția trei. Fi-na-li-za-reeee, uhhh. Auzi, sunt cam obosit, o să mă culc. Stai peste noapte sau pleci la tine? Ca să știu. Pleci? Îmi pare rău că nu mai poți sta, dar cred că și tu ești obosită. Pa, noapte bună! Pastă de dinți. Periuță. Repede, la somn. Țâââââââââr! Nu se poate, deja? Cafeaua de dimineață, tihnă?,  nu e timp, repede la duș, bărbierit, îmbrăcat, telefoanele în buzunar, actele, cheile, jos pe scări, mașină. Stop! Wtf? de când sunt rinoceri în oraș? Unde sunt oamenii? Doar rinoceri! Oglinda mașinii. De când am cap de rinocer???

Anunțuri

Despre Franck
My name is Franck. With F from freedom. I'm not saving anyone. I don't forgive anyone. And I don't hate anyone. I'm just surviving to something people usually call "life".

6 Responses to Viață fast-forward

  1. evelics says:

    La o asemenea viteza,si munca si viata(a se citi amorul)cred ca se dovedesc de aceeasi calitate si in loc de a te simti mai om(dupa ce vei fi traversat pana prin cel de al 9-lea cer),vei ajunge sa vezi in oglinda si nu numai,niste dihanii…Imi cer scuze,este o gluma.Bine ati revenit!

    • Franck says:

      Este o caricatură a societății moderne, a visurilor induse de publicitate, a vieții trăite așa cum pare „că trebuie”, a ratării oricărui sens al trăirii. E viața pe care nu vreau să o trăiesc, deși mă trezesc uneori în ea. E o ficțiune bazată pe realitate, una care ne învăluie de multe ori fără să ne dăm seama. Suntem întotdeauna vecini cu irosirea, cu rutina, iar dacă nu suntem atenți, sensul ne părăsește și viața devine o chestiune mecanică. Nu mai iubim, ci facem sex, nu mai muncim, ci ne îndeplinim norma de producție, nu ne mai împrietenim, ci socializăm. Văd multă viață fără sens în jurul meu, văd oameni care mănâncă prost, trăiesc prost, iubesc prost, citesc prost. Sunt sclavii secolului XXI, cel în care vom trăi și vom muri cu toții fără noimă, fără să știm „de ce”. Ce țeluri mai avem în viață? Niciunul. Cel puțin niciunul care să merite efortul. Când vom muri, cei mai mulți dintre noi nu vom ști de ce am trăit și nu vom putea fi împăcați cu noi înșine. Devenim baterii tot mai performante, cu termen de garanție tot mai mare, dar care tot expiră la un moment dat și sunt înlocuite pe bani puțini cu altele, model nou. Cimitirele nu mai sunt decât pubelele în care se triază selectiv carcase umane expirate. Marea dramă a umanității este aceea că a făcut pasul în două secole de la „viața e vis” la „viața e biologie, pentru vis vă rugăm să vă adresați psihologului”. Străbunicii noștri iobagi au fost dezlegați de glie pentru ca urmașii lor să devină rotițe în mașinăria industrială. Suntem îndemnați să muncim mai mult ca să facem cât mai mulți bani ca să putem cumpăra cât mai mult ca să poată multinaționalele să raporteze cifre de afaceri în creștere. Suntem canarii din colivie. Și nu există decât salvare individuală; mântuitorii en gros ai rasei umane s-au lăsat de mult de meserie.

  2. Pingback: Viata fast-forward

  3. florarie says:

    Daca acum ni se pare ca suntem pe fastforward.. Cum va fi oare viata peste 20-30 de ani ?:) In ritmul in care evolueaza lucrurile nu ar fi de mirare sa trecem prin viata fara a mai simti ca traim 🙂

    • evelics says:

      Depinde de dvs.cum va traiti viata,in ce ritm o traiti.Parerea mea este ca alegerea va apartine inca.Sa zicem ca munca va solicita si trebuie sa faceti ceva concesii,va impune un ritm neconvenabil pe care sa-l acceptati,pana la un punct,totusi.Dar ce faceti in rest,cum mancati,cum iubiti,asta depinde exclusiv de dvs.si cu cat veti proceda corect mai din tinerete,cu atat va fi mai bine pana la final.Sigur ca salvarea este individuala,pentruca fiecare dintre noi suntem„un caz”si oricat de integrati am fi,suntem,de fapt,singuri si la nastere si la moarte(evit sa afirm acest lucru pentru perioada vietii,desi tot singuri hotaram si atunci in ce ne priveste).Va multumesc.

  4. Pingback: Sclavii secolului XXI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: