Legea atracției

legea_atractieiIa spune, Albu, ce subiect ai  tras? Legea atracției universale, domnule profesor. Bun, ai un sfert de oră să te pregătești. Așa cum v-am anunțat, nu vreau răspunsurile din manuale, vreau să treceți dincolo de manual, de materia standard. Vreau să fiți creativi, să-mi dați răspunsuri la care nu mă aștept, asocieri multidisciplinare, pornind de la subiectul extras. Ar fi cazul să văd creativitate, în ultimul an de liceu.

*  *  *

Profesorul Vlad Mironescu îl măsură din cap până în picioare pe tânărul din fața sa. După douăzeci de ani de catedră, se lupta din ce în ce mai greu cu sentimentele de blazare și de ratare care îl năpădeau. Generații întregi de elevi au trecut prin clasele sale și găsea tot mai greu vreun motiv de satisfacție.

A fost încântat de foarte puțini elevi, iar la clasa actuală nu găsise pe nimeni de care să fie mulțumit. Clasa a douăsprezecea A, elita din liceul de elită, era formată doar din mediocri și din cretini, în proporții egale. Fiecare generație părea să aducă tot mai puțini oameni cu adevărat valoroși și dornici să învețe.

Uneori  s-a întrebat dacă aceasta este realitatea sau dacă, din cauza diferenței tot mai mari de vârstă, a ajuns să aibă un complex față de liceenii tot mai tineri în raport cu el. Cu toate acestea, nu găsea argumente să dea vina pe acest complex: prin comparație, elevii săi de acum zece ani erau clar mai buni. Adică mai inteligenți, mai plini de creativitate, mai competitivi.

De exemplu Andrei Albu, elevul din fața sa. Deși unul dintre cei mai buni elevi din clasă, nu reușise niciodată să formuleze vreodată altceva decât platitudini și să debiteze pe nemestecate frazele învățate din manuale. Spera în sinea lui ca, prin testul acesta, pe care îl dădea tuturor elevilor din ultimul an de liceu, să-și schimbe părerea.

*  *  *

Legea atracției universale se poate regăsi în cele mai diverse situații, unele foarte banale, începu elevul. Atracția dintre un bărbat și legea_atractiei2o femeie, de exemplu, este un astfel de caz, dar îi putem găsi foarte ușor corespondențe astronomice. Adică, mai precis, atracția dintre un bărbat și o femeie seamănă cu relația dintre un soare și o planetă sau cu cea dintre o planetă și un satelit natural. Cum ar fi legătura trainică, chiar dacă nu lipsită de tensiuni, dintre Terra și Lună. O atracție fizică, care are la bază legea atracției universale, dar care devine relație stabilă și, de ce nu, trainică.

Oprește-te, spuse profesorul. Cum s-a creat relația dintre Terra și Lună? Păi pe baza legii atracției! La un moment dat, cele două corpuri s-au întâlnit și legea atracției universale, formulată de Newton, a făcut restul.

Nimic mai fals, stimate elev. E de-a dreptul o prostie . În realitate, adevărata relație e cu totul alta. Și reprezintă purul adevăr astronomic. Luna nu este decât copilul răvășit al unei relații cu totul și cu totul neașteptate și, mai ales, neverosimile.

Luna este copilul coliziunii a două planete, arată studiile astronomilor moderni. Mai precis, în haosul din debutul formării sistemului nostru solar, două planete s-au ciocnit.

Forța de atracție a depășit-o pe cea ce respingere, după calculele fizicienilor, așa că s-a ajuns la o contopire fizică. A rezultat o planetă, Pământul, iar reziduurile coliziunii au format, în timp, singurul satelit natural al planetei noastre. Adică rahaturile astea cu atracția dintre un bărbat și o femeie nu țin nici măcar până la ușa clasei. Dacă vrei o comparație care ține, Luna este copilul rezultat dintr-un viol brutal, este produsul unei violențe.

De altfel, legea atracției universale a lui Newton este doar o lege minoră, o sub-lege, mi-aș permite să spun. Există legi majore care guvernează universul, dar și viața, în general. Și aș putea spune că principala este Legea brutalității universale, stimate elev. O lege la care nimeni nu face referire, dar care acționează întotdeauna cu maximă eficiență, în fața ochilor noștri. Universul s-a format printr-un act brutal, Big-Bang-ul, constelațiile și sistemele solare s-au format prin violență, iar pe planeta noastră prăfuită, orice imperiu și orice țară s-au format prin brutalitate sau, cel mai adesea, prin jaf și violență.

Păi România? Istoria ne spune cu totul altceva, îngăimă Albu. Ha ha ha! Albule, ce istorie ai citit tu? Încă vă mai învață prostiile alea pășuniste la istorie?  România s-a format tot prin jaf și violență, începând cu războaiele medievale țși până la cele balcanice sau la primul război mondial. E drept că mai mult am făcut noi obiectul jafului și al violenței, dar când am avut ocazia, nu ne-am dat îndărăt de la un viol istoric. Așa funcționează totul, stimate elev.

romans1Imperiul roman, cel mai avansat politic, economic, și intelectual, era și cel mai brutal din epoca sa. Să-ți citesc puțin din ce a scris un istoric recent despre imperiul la care facem și acum referire. Așadar, Scipio Africanul, cunoscutul general roman, după ce a cucerit Cartagina în anul 209 înaintea erei noastre, “și-a trimis soldații, așa cum era obiceiul la romani, împotriva populației orașului, spunându-le să-i omoare pe toți cei pe care-i găsesc, fără să cruțe pe nimeni, și să nu înceapă să jefuiască orașul până ce nu primesc ordin în acest sens.

Cutuma avea scopul să împrăștie teroare. Astfel, în orașele cucerite de către romani, se puteau vedea nu doar ființe umane masacrate, dar și câini în două sau bucăți din diverse animale mutilate. În aceste condiții, numărul victimelor era extrem de ridicat”. * Apropo de ce s-a întâmplat în Dacia noastră, trei secole mai târziu.

Adică, dumneavoastră spuneți că dacii au pățit același lucru?, îndrăzni elevul. Nu spun, sunt sigur de asta, căci romanii nu au renunțat la acest obicei niciodată, nici măcar atunci când armata lor nu mai era așa de puternică. Așa că cei care au impresia că dacii au supraviețuit în mare număr sau că e ciudat că au fost romanizați așa repede sunt în mare eroare. Și arabii au arabizat un spațiu uriaș într-un timp foarte scurt, și nici măcar nu au fost așa de brutali ca romanii. Noi, românii, suntem produsul pur al unui act brutal, este un adevăr de care doar naivii nu vor să țină seama.

Totuși, obiectă Albu, în istorie au fost mai multe perioade de pace decât perioade de război, nu puteți nega asta, domnule profesor. Și ce a precedat aceste perioade, Albule? Lunga pax romana a fost produsul brutalității legiunilor, care au îngrozit dușmanii potențiali și au stabilizat imperiul în interior. Pax arabica a urmat cuceririlor urmașilor lui Mahomed.

Iar acum, pax americana în care trăim, se bazează pe cel mai brutal act de război pe care lumea l-a văzut: nimicirea unor orașe întregi cu bombe atomice. Americanii sunt primii și singurii care au folosit arma atomică împotriva populației civile, ei, cei mai democrați dintre democrați. Cu toate acestea, când au dispus de arma nucleară, nu au ezitat un moment s-o folosească. Așadar,  pacea este posibilă atunci când un imperiu se impune fără drept de apel împotriva competitorilor, așa cum în economie un monopol domină o piață.

Nu puteți să spuneți că și în economie se aplică teoria asta a brutalității de care tot vorbiți, spuse elevul. Există autorități de competiție peste tot! Ba cel mai mult se aplică teoria asta în economie, dragă Albule. Competiția are rolul să-i elimine pe cei slabi, ineficienți. Monopolurile sunt mamuți care devin ineficiente prin însăși logica lor. Trebuie să dispară așa cum în istorie dispar și imperiile. Fără competiție, devin necompetitive.

Așa cum natura elimină speciile care nu se pot adapta, precum mamuții, așa și competiția elimină firmele neviabile. Orice încercare de a salva firmele ineficiente e o prostie și o risipă de resurse. Adică exact ce se întâmplă acum în România. Moartea unei specii sau a unei industrii este un lucru pozitiv, care creează oportunități pentru speciile sau pentru firmele viabile, care se pot adapta schimbărilor.

După teoria asta, omenirea ar trebui să îi elimine pe handicapați sau pe cei care nu mai pot munci, obiectă din nou Albu. Nicidecum. Pentru rasa umană, persoanele cu handicap constituie un avantaj. Faptul că societatea este atât de sofisticată încât poate susține ființe care în alte specii sunt lăsate să moară oferă un avantaj: acești oameni sunt de multe ori foarte inteligenți, contribuie la progresul umanității prin știința lor. Să ne uităm doar la exemplul lui Stephen Hawking, dar sunt multe altele. Iar oamenii în vârstă contribuie prin experiența și, uneori, prin înțelepciunea lor la bunăstarea tuturor și își justifică, astfel, pensia.

Andrei Albu sări de pe scaun și, gesticulând nervos, îl fixă pe profesor. Teoria dumneavoastră pare imbatabilă, dar ceva, totuși, nu se potrivește. Oamenii se iubesc, dragostea dintre un bărbat și o femeie, spre exemplu, nu se supune nicidecum acestei mari teorii a brutalității pe care o aplicați peste tot!, clamă elevul.

Ba se potrivește cel mai bine, Albule. Nașterea, sexul, moartea, sunt acte brutale, care presupun durere. Iar dragostea este șiretlicullovers cel mai brutal al speciei noastre prin care își asigură perpetuarea. Albule, te-ai îndrăgostit vreodată de o fată? Da, domnule profesor!, răcni elevul. Ai făcut sex cu ea? Nu înțeleg de ce îmi puneți această întrebare. E important în explicația pe care încerc să o dau. Nu încă, răspunse elevul, ușor rușinat și cu un aer defensiv. Dar vrei să faci sex cu ea? Nu sunt obligat să vă răspund, încercă Albu să se eschiveze. Răspund eu în locul tău: bineînțeles că da. E visul tău cel mai aprig. E exact ce vrea specia de la tine, să faci sex și să procreezi. Puțulica ta e doar un instrument în mâna speciei în marele său obiectiv de a se perpetua. Iar dacă nu ești în stare, orice femeie te va abandona rapid pentru unul care poate, încheie profesorul, îngândurat.

*  *  *

Era o zi însorită de toamnă, iar în curtea  erau o mulțime de rezidenți ieșiți la plimbare. Andrei Albu mergea pe o alee, sub salcâmi. Nu saluta și nici nu răspundea la salutul celorlalți colegi de rezidență. Era internat de doar trei luni la spitalul de psihiatrie și nu schimbase niciodată vreo vorbă cu cineva. Justiția a decis, pe baza expertizei medicilor, că tânărul care și-a ucis prietena și părinții în urma unui acces de furie trebuie internat într-o instituție de profil.

Brusc, pe o bancă văzu un chip cunoscut. Era fostul său profesor de fizică de la liceu. Nu-l mai văzuse de vreo trei ani, de când absolvise liceul, dar nu părea să se fi schimbat. Se așeză lângă el și tăcu. Profesorul nu părea să-i dea atenție.

Profesorul Mironescu era rezident al spitalului de doar două săptămâni. Medicii au decis că nu poate răspunde pentru faptele sale pentru că suferă de o afecțiune gravă.  Cu jumătate de an mai devreme, a fost găsit acasă de către vecini în timp ce își ciopârțea soția, după un acces de gelozie. Striga într-una: Uite, așa făceau romanii! Uite, așa făceau romanii!

După câteva minute, tânărul întoarse brusc privirea spre profesor și întrebă: când planetele se ciocnesc, întotdeauna apare o lună?  A fost o eroare, răspunse imediat profesorul. Pământul trebuia să distrugă Luna imediat după ce i-a dat naștere. A fost o eroare.

* W. Harris, „War and Imperialism in Republican Rome”, Oxford 1979, p. 51

Anunțuri

Despre Franck
My name is Franck. With F from freedom. I'm not saving anyone. I don't forgive anyone. And I don't hate anyone. I'm just surviving to something people usually call "life".

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: