Manifesto
Acest blog este tentativa lui Franck Melen de a crea un refugiu de la mica lume isterică în care trăim.
O fereastră prin care să privim și să uităm de micile noastre pasiuni, nemulțumiri, ambiții și prejudecăți, pentru că dincolo există și va exista întotdeauna ceva frumos, pur și care să ne umple de încântare.
Ceva ce nu cunoaștem încă, dar despre care abia așteptăm să aflăm. Ceva care să ne ofere un refugiu temporar pe culmea muntelui pe care, sisific, nu încetăm să urcăm în fiecare zi, deși privim cu groază cum vârful se îndepărtează în fiecare clipă de noi.
Căci cu toții am fost altceva, înainte. Şi cu toții vom fi altceva, după aceea. Dar cumva, trebuie să găsim puterea să ne împăcăm cu prezentul, pentru ca puntea dintre ce am fost și ce vom fi să nu șubrezească.
Iar „Cealaltă Lume” încearcă să contribuie la împăcarea cu ceea ce suntem acum și aici, fără iluzii și fără regrete.
Cealaltă Lume 
Draga Mele 🙂 in mod evident ca mi-a facut mai multa placere sa iti citesc blogul decat toate articolele pe teme economice pe care le-ai semnat in ultimii ani. Ma bucur ca te-ai reinventat si ca ti-ai scos la vedere ideile
Un blog foarte interesant cu care sper că voi putea comunica,cu voia autorului.
…”simţea uneori că ar vrea să îşi mai întâlnească nişte bucăţi pierdute din el, ar mai fi vrut să li se atingă unor clipe…să le recompună , de ar fi fost cu putinţă, altfel, acum…în clipa de acum …acest acum pe care să îl compună dezgolit de ceea ce i-au fost atunci, cândva, înfăşurarea fâşiilor din el…fără nimic din toate acestea, ar mai fi vrut să se strige pe el, celui ce era acum, şi simţea că acea chemare, acel strigăt, i-ar fi răscolit întreaga fiinţă, tresărind în el fioruri nedeşteptate acolo, tăcute în adormirea simţurilor…aşteptând clipa în care îi vor isca lumea…erau acolo, în tăcerea de el, cel de acum, purtându-l mereu în înăuntrul lui pe acel altul cândva, care, la rândul lui purtase în lăuntru-i un altul…ca nişte păpuşi matrioshka…
…şi gândea câteodată că nimeni nu’i el însuşi…mereu va fi al altei clipe, al fiecărei clipe…un altcumva în fiecare acum, altfel de cum fusese…plecat în acea veşnică aventură a căutării; a lui întru aflarea de el…a lui în ceilalţi; a tuturor celor pe care îi purta…a tuturor celor care vor veni, rămânând mai apoi în urma celui care îi va lua locul în amintire”…
Te regăseşti în ceva din poveste? E o poveste despre un copil al timpului. Eu.
Suntem doi călători, Camelia. Demult, pe când eram copil, și eu am pornit într-o călătorie, care nu s-a încheiat niciodată. Mă înspăimântă gândul că se va termina vreodată. Porți în tine nostalgia unei iubiri, nu nostalgia unui iubit. Ești, ca și mine, în „acea veşnică aventură a căutării”, pe care nu dorești să o închei. Nu ești încă pregătită să găsești ceea ce cauți.
Toţi suntem călători înspre noi, Franck; acea călătorie a devenirii. Fiecare caută ceva, după cum îi e datul şi după cum îşi vrea înalturile, după cum îi este putinţa străbaterii. După cum are putinţa de a fi albastru. Albastrul este; îţi poate părea a nu fi. Despre aceasta era vorba.
Ce porţi în tine, doar tu o ştii; ştii doar ce ai în tine, la fel precum şi eu o ştiu. Am în mine doruri de întâmplări neîntâmplate. Şi dorinţa de a le trăi.
„Nu ești încă pregătită să găsești ceea ce cauți”.
Ştii ce spune un copil al timpului? Nu am plecat în lume ca să te caut, ci ca să te găsesc.
Pingback: Recensamant: ti s-a intamplat sa fiti trecuti drept ce NU esti? « MaghiaRomania