Taxă de protecție pentru ticăloși de provincie

politicieni_putereOligarhie : formă de conducere statală în care puterea politică și economică aparține unui grup restrâns de persoane privilegiate. Lichea: persoană care vădește lipsă de demnitate; om lingușitor și slugarnic”. (dexonline.ro)

Este o exagerare compararea actualului regim cu o oligarhie. Oligarhia presupune un anumit nivel de educație și de statut al elitelor conducătoare în raport cu populația dominată. Și, mai ales, oligarhia se bazează pe o ideologie : o ordine a lumii în care membrii ei își au locul bine definit. Cam orice țară a trecut, în istorie, printr-o fază oligarhică, iar unele state au și acum regimuri care pot fi considerate ca fiind oligarhice.

Citește tot articolul

Anunțuri

Profeții economiei în era haosului

În 1688, un ciudat finanțist evreu, Joseph de la Vega, a publicat la Amsterdam, pe atunci capitala financiară a lumii, cartea “Confusion de confusiones”,  primul tratat scris vreodată despre piața bursieră. Ca o ironie a sorții, el avertiza în legătură cu un comportament speculativ ce avea să genereze crize majore sute de ani mai târziu:

“S-au vândut la termen heringi înainte ca aceștia să fie pescuiți, grâne care încă n-au apucat să răsară pe câmp și tot felul de mărfuri așteptate să sosească dinspre Americi”. *

Citește tot articolul

Băieţii deştepţi care se cred kapitalişti

Cu unele excepții, antreprenorul român a rămas cu trăsăturile pe care le-a identificat Gusti cu multe decenii în urmă: el se uită spre bugetul public așteptând să pice ceva (Lucian Croitoru)

Risipa are proporții dramatice pentru un stat european subdezvoltat precum România. Când cheltuielile totale ale statului nu depășesc 50 de miliarde de euro, nu poți să risipești cu nonșalanță miliarde de euro în fiecare an pentru a întreține nişte rentieri care se cred capitalişti.

Căci la aceasta se rezumă mare parte din așa-zisul capitalism românesc în anul de grație 2012. La o sumă de “băieți deștepți”, conectați la conducta bugetară. Și sunt mulți. Un calcul sumar arată că statul român cheltuie anual peste 5% din PIB pentru investiții publice, din care efectul real este echivalent cu cel al unor investiții de cel mult 3% din PIB.

Citește tot articolul

Șah de 2 miliarde de euro la șeful ANAF

“Vă cer ca în termen de 60 de zile, acțiunile dumneavoastră de combatere a evaziunii fiscale în zonele alcool și produse vegetale, cu respectarea prevederilor legale, să aducă venituri la buget de cel puțin 1,5% din PIB. Aveți sprijinul meu necondiționat pentru aplicarea măsurilor necesare obținerii acestui rezultat”, le-a poruncit noul premier, Mihai Răzvan Ungureanu, miniștrilor și șefilor mai mărunți din Comitetul interministerial pentru combaterea evaziunii fiscale.

Comunicatul oficial al Guvernului din 17 februarie enunță câteva promisiuni emise cu jumătate de gură de miniștrii prezenți la reuniune. O singură voce a lipsit. Cea a responsabilului numărul 1 în combaterea evaziunii fiscale, șeful ANAF, Sorin Blejnar.

Citește tot articolul

Fantoma lui Marx în vremuri de criză

Neomarxiștii din cele patru zări exultă. Marele Nouriel Roubini, economistul apocaliptic care ar fi prevăzut criza, ne spune că Marx a avut dreptate.

“Karl Marx a spus-o bine. La un moment dat, capitalismul se poate autodistruge pentru că nu poţi transfera venituri dinspre forţa de muncă spre capital fără să se înregistreze un exces de capacitate de producţie şi lipsa unei cereri agregate. Asta se întâmplă acum”. *

Roubini ar fi evitat ridicolul dacă și-ar fi găsit puțin timp, între desele sale declarații pentru presă de când a devenit jucăria favorită a jurnaliștilor, să citească puțină critică a marxismului. Ar fi aflat, poate, că declarației sale din 2011 i-a răspuns filozoful Raymond Aron încă din 1955:

Citește tot articolul

Cacealmaua South Stream

Toamna aceasta, Comisia Europeană a dat senzația că s-a hotărât să rupă pisica în privința South Stream. Comisarul pentru energie, Günther Oettinger, i-a avertizat în  septembrie pe ruși că proiectul contravine intereselor europene și a amenințat Gazprom că ar putea să aibă probleme cu contractele de furnizare către statele din UE. *

Ar fi naiv să credem că avertismentul a avut ca țintă Rusia; destinatarii mesajului erau, în primul rând, verigile cele mai slabe din proiectul Nabucco, care se găsesc chiar la capetele sale: Austria și Turcia. Austria se complace în rolul de interfață a intereselor rusești în Europa Centrală și de Est, iar Turcia are ambiția de a acționa cavalier seul.

Citește tot articolul

Rezerva bugetară pentru naționalizări

Președintele Traian Băsescu a declarat săptămâna aceasta, la o întâlnire cu oameni de afaceri germani, că “obiectivul nostru este să avem anul 2013 cu un deficit bugetar zero”. *

Declarația, trecută destul de ușor cu vederea de presa noastră, ridică niște întrebări serioase. Ne amintim că tot președintele Băsescu – acest Attila-biciul-lui-Dumnezeu pentru guvern și PDL -, a impus guvernului un deficit de doar 1,9% din produsul intern brut (PIB) în 2012, o limitare majoră și semnificativ sub plafonul de 3% din PIB cerut de UE.

Citește tot articolul

Ce caută China în Bilderberg

Bătrânul Kissinger inovează din nou. Pentru prima oară, un oficial chinez de rang înalt participă la o reuniune a clubului Bilderberg. Este vorba despre Fu Ying, viceministru al afacerilor externe în guvernul de la Beijing.

Kissinger, fondator al grupului Bilderberg și participant la toate reuniunile acestuia din 1954 încoace, cunoaște China. El a fost cel care s-a dus, la începutul anilor ’70, la curtea împăratului Mao. Atunci i-ar fi spus împăratului roșu: “Puterea este cel mai mare afrodiziac!”, ca răspuns la o întrebare a lui Mao legată de legendarul său succes la femei, în ciuda unui aspect fizic modest.

Citește tot articolul

Despre agenda Bilderberg la St. Moritz

Reuniunea din 2011 a grupului exclusivist Bilderberg va avea loc în perioada 9-12 iunie la Grand Hotel des Bains Kempinski din Sankt Moritz, Elveția.* Un loc destinat, parcă, pentru o astfel de reuniune. Nu mai reiau istoricul și controversele asupra grupului, am scris anterior (aici) un material mai larg despre Bilderberg.

Deocamdată nu au scăpat în presa care urmărește activitățile grupului (pentru că mare parte din „mainstream media” ignoră subiectul, deși șefii de mari publicații sunt prezențe obișnuite la reuniunile anuale ale Bilderberg) nici agenda reuniunii, nici lista de invitați.

Citește tot articolul

Escrocheria pensiilor private „obligatorii”

De trei ani, în România funcționează o piață destul de puțin cunoscută de marele public, una care, deși privată, a fost creată de la zero de către stat, prin lege. Se numește, pudic, “piața fondurilor de pensii administrate privat”, sau, mai scurt, pilonul II de pensii – termen inventat în laboratoarele Băncii Mondiale, undeva la finalul anilor ‘70.

Cunoscătorii o numesc piața “pensiilor private obligatorii”, ceea ce reprezintă o contradicție flagrantă de termeni, în condițiile în care, într-o democrație demnă de acest nume, nu poate exista ceva “privat” și “obligatoriu” în același timp.

Și totuși, există. Nu numai în România, ci în mai multe state din Europa Centrală și de Est, aceste rude sărace ale blocului occidental.

Citește tot articolul

Incursiune în regimul lui Putin

După prăbușirea regimului bolșevic, o Rusie revenită la sistemul proprietății individuale și a unor libertăți relativ mai largi ar putea să devie un punct de atracție mai primejdios decât a fost un stat cu regim sovietic-comunist” (Iuliu Maniu, iulie 1941, într-o scrisoare adresată lui Ion Antonescu)

Atunci când Boris Elțîn l-a desemnat președinte interimar, la sfârșitul anului 1999, pentru Vladimir Putin a fost încoronarea unei ascensiuni absolut uluitoare, care începuse co doar patru ani mai devreme, la Moscova, în calitate de consultant prezidențial.

În 1997 fusese numit adjunct al șefului administrației prezidențiale și a intrat în atenția lumii în 1998, când, ca șef al Serviciului Federal de Securitate, le-a ordonat trupelor rusești să intre în Cecenia. *

În timpul lui Elțîn s-au format și au crescut în Rusia cartelurile crimei organizate. Acum, sub Putin, ele hotărăsc ce se întâmplă în stat. Citește tot articolul

Reforme fără reformatori

O reformă înseamnă corectarea abuzurilor; o revoluție reprezintă doar un transfer de putere ” (Robert Bulwer-Lytton)

Timpurile glorioase ale reformelor lui Reagan sau Thatcher au apus de mult. Nimeni nu mai vrea reforme, nicăieri. Toată lumea vrea doar să trăiască. Să profite, aici și acum. Reformele sunt o nefericire, ceva de care e bine să te ferești.

Și totuși, în România ele n-au fost nicicând mai necesare ca acum. Aproape toate domeniile suferă de lipsa reformelor. Sănătatea e un monstru criminal, învățământul, o fabrică de incompetenți, companiile publice, o gaură neagră, agricultura, un handicapat diform, sistemul fiscal, o armată de dezertori, justiția, un blestem degenerat.

Citește tot articolul

Când omul de la stat e mai om decât cel din privat

Cutremurele realizează ceea ce justiția promite, dar nu reușește niciodată în practică – egalitatea tuturor oamenilor” (Ignazio Silone)

Două decizii ale unor tribunale românești ne sugerează că Republica Socialistă România există în continuare. Potrivit acestor decizii, reducerea cu 25% a salariilor bugetarilor încalcă drepturile omului.

Ale omului care lucrează la stat, desigur, căci nicio decizie similară nu a fost formulată în cazul sutelor de mii de salariați din mediul privat care au suferit tăieri de salarii de la începutul anului 2009, cazul cel mai cunoscut fiind cel din presă, unde aproape că niciun angajat nu a scăpat neatins.

Citește tot articolul

Raportul proconsulului Franks

Numele meu este Franks. Jeffrey Franks. În 2009 AD am fost numit în funcţia de proconsul al FMI într-o provincie mărginaşă a Imperiului, Romeinia. Nou anexată, provincia era cronic subdezvoltată şi marcată de secole de proastă administrare.

Istoricul misiunii

Prietenii mei din Bilderberg mi-au făcut un instructaj detaliat înainte de a pleca în misiune. Am aflat că primul proconsul al acestei provincii a fost un anume Julius Sabinus, între 106 şi 109 AD, după prima anexare a provinciei la Imperiu, în mandatul lui Marcus Ulpius Nerva Traianus.

Citeşte tot articolul

Clubul Bilderberg, nederanjat de români

Lumea este guvernată de personaje foarte diferite de cele pe care și le închipuie cei ce nu cunosc ce se întâmplă în culise”. (Benjamin Disraeli, primul-ministru al Imperiului Britanic în 1868, 1874-1880)

Români (doar) în anticamerele Puterii

La începutul anilor ’50 ai secolului trecut, când ideea Clubului Bilderberg prindea contur, regale Carol al II-lea își trăia ultimii ani din viață în exilul portughez, Nicolae Titulescu – principala figură internațională a României interbelice – murise de zece ani la Cannes, iar restul elitei politice și economice occidentalizate emigrase sau se stingea în pușcăriile comuniste. Legătura cu Occidentul fusese tăiată, iar ruptura avea să se mențină încă 40 de ani.

Elita pură și dură a Occidentului, reunită în Clubul Bilderberg, privea Estul, din care acum făcea parte și România, ca pe o amenințare și căuta mijloace să țină comunismul departe.

După 1990, prăbușirea Cortinei de Fier a schimbat treptat situația. Haosul post-comunist, degringolada Rusiei și fascinația esticilor pentru stilul de viață occidental au creat premisele unei mutații geopolitice majore: Occidentul și-a avansat încet, dar sigur, pionii pe tabla de șah est-europeană.

Citește tot articolul

%d blogeri au apreciat asta: