Coincidențe istorice pe axa Cuza – Carol II – Băsescu

“Viața nu poate fi înțeleasă decât dacă ne uităm în urmă, chiar dacă ea trebuie trăită uitându-ne înainte, adică spre ceva ce nu există încă”. (Kierkegaard)

 În economie există ciclurile lungi – sau seculare – denumite Kondratiev, de 50-60 de ani, ce reflectă tipul dezvoltării economice pe perioade îndelungate, în care se afirmă și apoi decade un anumit mod tehnic de producție.

Studiind istoria românească, putem detecta anumite cicluri istorice și politice lungi, de o întindere comparabilă cu ciclurile Kondratiev, în care se dezvoltă și apoi decade un anumit model politico-social, între care există un punct de cotitură sau de ruptură.

Apariția României este legată indisolubil de numele lui Alexandru Ioan Cuza. El a creat cele mai multe din instituțiile României moderne, pe o agendă reformistă: reforma administrativă, reforma fiscală, reforma agrară, secularizarea averilor mânăstirești.

De la valul lui Traian la scutul lui Obama

„Am trasat frontiera mea (…). Am mărit ceea ce mi-a fost lăsat. Acela care, demn de Majestatea Mea, va apăra această frontieră, îmi va fi precum un fiu. Însă acela care o va abandona sau nu va lupta pentru a o apăra nu va fi fiul meu”. (Senusret III, faraon al Egiptului, 1820 î.e.n.)*

 Sistemele de apărare strategică “pot fi continue, precum zidul lui Hadrian, când era în stare bună, dar se compun cel mai adesea din puncte întărite izolate, plasate astfel încât să se susțină reciproc și să împiedice un atac frontal al inamicului pe o zonă prea mare.

Prin natura lor, sistemele de apărare strategică sunt cele mai scumpe de construit și de întreținut; ele implică prezența unei garnizoane, iar existența lor este întotdeauna un semn de bogăție și de dezvoltare politică avansată”. **

Bătălia imperiilor în Bucovina

„Studenți! Muzele tac. A sosit ceasul bătăliei, o bătălie în numele civilizației germanice amenințate la răsărit de către barbari şi invidiate de inamicul de la apus. Astfel se aprinde din nou furor teutonicus. Renaște entuziasmul războaielor de eliberare şi începe războiul sfânt” (Apel al rectorilor universităților din Bavaria, 3 august 1914)*

 Decretată în noaptea 30 iulie 1914, mobilizarea generală a bucovinenilor s-a făcut la regimentele 23 Landwehr şi 41 Infanterie, respectiv 4 şi 9 Dragoni, grupate în cadrul diviziei 43 Landwehr, care astfel va avea în război o structură diferită de cea din timpul păcii.

La începutul războiului, divizia 43 a ocupat poziţii pe malul galiţian al Nistrului, în zona Zaleszczyki, făcând parte din dispozitivul de patru divizii al generalului Kovess, destinat apărării Galiţiei Orientale şi Bucovinei, numit „Armee-Gruppe Kovess” – transformat ulterior în Armata a II-a.

Glotașii erau înrolați la Brigada 35 Miliții (Landsturm), care în august 1914 era concentrată pe granița cu Basarabia contra unui atac rusesc.

Alte vremi, alte crize

Ștefan Tomșa “avea un țigan călău, adică perzător de oameni, gros și mare de trup. Acela striga de multe ori înaintea lui, arătând la boieri: <<Doamne, s-au îngrășat berbecii, buni sunt de junghiat?>> Ștefan Vodă, la aceste cuvinte, râdea și dăruia bani țiganului”.

Petru-Vodă Șchiopul, strângând “boierii și țara, le-au zis că nu mai poate sătura pântecele turcilor cel fără fund și, luându-și ziua bună de la toți, au lăsat domnia și s-au dus prin Țara Leșească la Veneția, unde și-a sfârșit și vieața, cu vecinică pomenire în țară”.

Ștefan Tomșa, după ce a decapitat pe toți boierii și slugile din casa lui Ieremia Movilă, n-a vrut să cruțe, cu toată rugămintea boierilor săi, nici măcar pe un biet diac, „foarte de treabă de scrisoare”, ci a răspuns hohotind: “Ha! Ha! Ha! Mai cărturar decât dracul nu este altul!”*

Români în calea lupilor

“În viață trebuie să ai curaj, căci oriunde te vei găsi, ești în lumea lupilor și, dacă nu ai curaj, nu faci nimic” (Alexandru Danielopol)

Pentru Basarabia, din păcate, nu mai puteam face nimic. Basarabia era pierdută, era luată de ruși. Acum însă se punea problema salvării oamenilor, a basarabenilor și bucovinenilor. Aceștia se refugiaseră în România în două valuri, între 1940-1941, relativ puțini, și un val uriaș, refugiat în 1944.

După datele pe care le dețineau americanii, era vorba de peste 300.000 de oameni (după alte date, 700.000 de oameni n.a.), care fugiseră de spaima bolșevicilor. Un an de zile, 1940-1941, îi lămurise pe basarabeni ce-i poate aștepta de la ruși.

De ce trebuia asasinat JFK

Pentru cei care încă nu știați de aceste lucruri, postez un material, subtitrat în franceză, cu un discurs susținut de Kennedy în 1961, în fața American Newspaper Publishers Association.

Amintiri despre prăbușirea României

Agresiunea sovietică, atât de temută, devenise, după semnarea pactului germano-sovietic, o obsesie reală pentru politica externă a lui Carol al II-lea. El urmărise cu emoție “războiul de iarnă” împotriva Finlandei, care îi părea prologul a ceea ce se putea întâmpla în România.

“De maximă urgență”, nota el în jurnal în 12 decembrie 1939, „este să ne întărim armata cum putem și cu orice sacrificiu. În martie (1940), forțele noastre trebuie să fie pregătite”.

Conștient de pericolul ce plana asupra țării, Carol a acordat o atenție sporită întăririi armatei române. Zece miliarde de lei au fost cheltuite în acest scop și alte peste 30 au fost alocate. Pe 6 noiembrie 1939 a avut loc o conferință militară prezidată de rege, în care s-a decis constituirea a 41 de divizii pentru apărarea frontierelor.

În ianuarie 1940, Carol s-a dus să sărbătorească Boboteaza la Chișinău. El a reafirmat acolo dreptul istoric al României asupra acestei provincii moldovenești: “Nicio palmă de pământ!”

Noutăţi de pe frontul basarabean

„Rușii fac tot ce pot ca să creeze un stat pro-rus în Moldova, sau cel puțin un stat suficient de instabil pentru ca nimeni să nu-l poată folosi pentru a amenința Rusia” (George Friedman, Stratfor)

Cu câteva zile înainte de alegerile de o importanță crucială din Republica Moldova, apar tot mai multe analize care indică miza acestui mic stat fragil de dincolo de Prut. Şi înțelegem tot mai mult despre mutările geopolitice care au de a face cu această zonă.

Mai întâi, Rusia. Este tot mai clar că pentru ruși alegerile din 28 noiembrie au o mare importanță și că și-au fixat obiective în legătură cu acest eveniment. Sistemul putinian a adus ordine și a alocat resurse pentru ca serviciile rusești să poată juca ofensiv pe mai multe fronturi.

Iar unul dintre fronturi este acum Basarabia. Instalați deja solid pe Nistru, rușii joacă tare pentru extinderea dominației până la Prut. Analistul Petru Bogatu de la Chișinău scrie că, „la această oră, Republica Moldova este ținta unei agresiuni informaționale mișelești dinspre Est.  Rusia a lansat împotriva noastră un atac ucigător care nu întotdeauna se vede cu ochiul liber”. *

Morții noștri merg în paradis, ai voștri ajung în infern

Europa, 11 noiembrie 2010

În Marea Britanie, musulmanii din organizația Muslims Against Crusades (Musulmani împotriva cruciadelor – MAC) au perturbat ceremoniile în onoarea soldaților britanici morți în Primul Război Mondial (Remembrance Day) ce au avut loc astăzi în Londra.

În timp ce milioane de britanici țineau un moment de reculegere în amintirea soldaților morți, membrii MAC s-au confruntat cu poliția, după ce s-au adunat în cadrul unui miting de protest la Kensington, în vestul Londrei.

Când orologiul a bătut ora 11:00 și a început momentul de reculegere, manifestanții musulmani au scandat: „soldații britanici ard în infern”, afișând pancarte pe care se putea citi: “Islamul va domina” sau “Morții noștri sunt în paradis, morții voștri au ajuns în infern”.

Căderea Bucovinei

După operaţiunea de evacuare a Transnistriei, Bucovinei şi Basarabiei, la începutul lunii aprilie 1944 aproape întreaga Bucovină a fost reocupată de trupele sovietice.

În nordul Bucovinei (jud. Hotin, Cernăuţi, Storojineţ şi o parte a jud. Rădăuţi) administraţia sovietică venea pentru mult timp.

Acţiunile militare ale Armatei roşii în Bucovina au fost însoţite de cele ale formaţiunilor de partizani (în Hotin, Zastavna, Cernăuţi, etc.), lansate în zonele necesare Comandamentului militar sovietic, pentru facilitarea înaintării unităţilor de operaţiuni, prin executarea misiunilor de diversiune.

Acestea au fost primele elemente sovietice care au provocat nemulţumirea bucovinenilor.

Prădători vs. indieni

„Dacă extratereștrii ne-ar vizita vreodată, cred că situația ar fi asemănătoare cu cea din perioada în care Cristofor Columb a debarcat în America, cu rezultate nu foarte plăcute pentru amerindieni„. (Stephen Hawking)

Bahamas, octombrie 1492

Muți de uimire, indienii Arawak și-au abandonat satele și s-au dus pe țărm, apoi au înotat până la acel vapor straniu și impunător, pentru a se uita mai bine la el. Când într-un final Cristofor Columb și echipajul său au debarcat, cu săbiile lor și cu felul lor ciudat de a vorbi, indienii Arawak s-au grăbit să îi întâmpine, oferindu-le apă, mâncare și cadouri.

Mai târziu, Columb avea să scrie în jurnalul de bord: “Ne-au adus papagali, perne de bumbac, lăncii și multe alte lucruri pe care le dădeau în schimbul unor mărgele de sticlă și clopoței. Schimbau de bună voie tot ce posedau.

Români vs. unguri, români & unguri?

“Opusul iubirii nu este ura, ci indiferența” (Elie Wiesel)

<<Ideea fundamentală a transilvănismului era acest trecut comun și această legătura comună, sufletească între români și maghiari. Cred că la ora actuală ar fi mai potrivit să folosim celălalt termen, care s-a folosit și de către români în perioada interbelică, acela de “spirit ardelean”.

Dacă ne mărginim numai la creație, la esența literară, spirituală, cred că este mai potrivit să vorbim de un spirit ardelenesc, care după părerea mea într-adevăr îi deosebește pe transilvănenii băștinași. Cred că, la ora actuală, transilvănenii băștinași români sunt în minoritate în Transilvania.

Există un complex în rândul celorlalți români față de ardeleni? Față de fiecare există, într-o anumită măsură. Știm bancurile cu olteni, sau cu moldoveni. Și în aceste nuanțe, vorbe din popor, se arată că oarecum avem o părere unii despre alții.

La fel se întâmplă și între unguri. În rândul Secuimii, de exemplu, cei din Ciuc au o mulțime de vorbe față de cei din Odorhei, sau în Odorhei este răspândită vorba că cineva a scris pe mormântul sau: “și aici este mai bine decât în Ciuc”.

Ultimele bătălii din Maramureș

Octombrie 1944, după retragerea trupelor ungare și germane

Având experiența nefericită a anului 1920 (când mareșalul Averescu a decis să cedeze Cehoslovaciei Maramureșul din dreapta Tisei, ocupat până atunci de Armata Română), maramureșenii s-au organizat rapid în Sfatul Național Român (SNR) și l-au ales președinte pe profesorul Ion Bilțiu-Dăncuș, fost deputat în Parlamentul României Mari.

Pe 17 octombrie 1944, data “eliberării” Sighetului de către sovietici, pe baza instrucțiunilor primite prin radio de la Moscova, colonelul Ghiomin, comandantul trupelor sovietice din  Sighet, a predat orașul și județul Maramureș spre administrare SNR-ului, declarând că redevin parte a României.

Deși preșdintele din exil al Cehoslovaciei, Beneș, un prieten al lui Stalin, dorea să mențină frontiera dintre România și Cehoslovacia pe linia din 1920, dictatorul sovietic avea alte planuri, declarând așa-numita “Ucraină subcarpatică” o parte componentă a Ucrainei sovietice.

Clinica Tavistock, laboratorul Pitești și marele experiment

“Dumneata îți închipui că există ceva numit natură umană, care, ultragiată de ceea ce facem, se va întoarce împotriva noastră. Dar noi creăm natura umană. Omul este maleabil la nesfârșit”. (George Orwell, “1984”)

Institutul Tavistock

Orice acțiune de manipulare globală este gestionată din interiorul unei instituții: Institutul Tavistock de Relații Umane, al cărui sediu se află la Londra, 30 Tabernacle Street. * Institutul s-a desprins în 1946 din Clinica Tavistock, fondată în 1920 de doctorul britanic Crichton-Miller.

Institutul Tavistock controlează nenumărate filiale, situate la Institutul de Cercetări Stanford, Massachusetts Institute of Technology (MIT), Institutul Hudson, Fundaţia Heritage, Centrul pentru Studii Internaţionale şi Strategice din Georgetown (unde se formează personalul Departamentului de Stat), US Air Force Intelligence şi RAND Corporation. Unii critici ai Tavistock susțin chiar că organizații precum Comisia Trilaterală, Fundaţia Ditchley sau Clubul de la Roma execută instrucţiunile primite de la institut.

Tavistock studiază comportamentul individual și colectiv, urmărind să controleze și să conducă acțiunile și gândirea prin tehnici de persuasiune, sugestie, manipulare șI spălarea creierului.

În 1921, după încheierea Primului Război Mondial, Clinica Tavistock a început să cerceteze posibilitățile oferite de controlul minții. Obiectul său de studiu era “nevroza de război” de care sufereau militarii britanici întorși de pe front, “un punct de ruptură” a echilibrului psihologic, cauzat de stresul intens suferit în conflict și de teroarea pe care le-o stârneau bombardamentele.

Istorie invers

Dacă vreţi să vedeţi o mostră de istorie „pe invers”, vă prezint un exemplu elocvent. Deşi, e simplu: amintiţi-vă ce aţi învăţat la şcoală la ora de istorie, inversaţi povestea şi aveţi o idee.

Românii şi Ardealul

„Românii au început să vină în Ardeal în mase mai mari după năvălirea tătarilor, anume în judeţele Hunedoara, Caraş-Severin, Făgăraş şi Maramureş (foarte logic: în sudul şi … în nordul Ardealului! n.r.). La început se aşezau numai pe domenii regale, iar mai târziu, cu permisiunea regelui, şi pe moşiile episcopale şi capitulare.

Doar începând cu domnia lui Ludovic cel Mare (1342 – 1382) puteau efectua colonizări  ale românilor şi latifundiarii particulari şi oraşele.  Sălaşul (păstoresc) al unui grup mai mare, format din mai multe familii se numea cătun, iar în fruntea sa se afla cneazul. Cneazul deci a adus colonişti, şi pentru acest serviciu a primit pământ de la rege.

O diplomă a lui Ludovic cel Mare din 1350 spune: “acordăm cnezatul, sperând că prin grija lor cu sârg satele noastre de [colonişti] vlahi vor câştiga mulţi locuitori.” ─ Cnezatul a fost o funcţie  care se moştenea. În funcţie de mărimea pământului a fost diferit şi rangul cnejilor. Unde erau mai mulţi cneji, a fost ales un voievod, sau şpanul cetăţii a numit un voievod (Hunedoara, Maramureş) şi în acest caz el a fost în legătură directă cu regele.