Taxă de protecție pentru ticăloși de provincie

“Oligarhie : formă de conducere statală în care puterea politică și economică aparține unui grup restrâns de persoane privilegiate. Lichea: persoană care vădește lipsă de demnitate; om lingușitor și slugarnic”. (dexonline.ro)

Este o exagerare compararea actualului regim cu o oligarhie. Oligarhia presupune un anumit nivel de educație și de statut al elitelor conducătoare în raport cu populația dominată. Și, mai ales, oligarhia se bazează pe o ideologie : o ordine a lumii în care membrii ei își au locul bine definit. Cam orice țară a trecut, în istorie, printr-o fază oligarhică, iar unele state au și acum regimuri care pot fi considerate ca fiind oligarhice.

Mundus vult decipi, ergo decipiatur

La un moment dat, nu prea departe în timp, oamenii îl vor regreta pe Emil Boc. Atunci când pesederizarea va deveni insuportabilă și când ciocoismul celor noi îl va depăși cu mult pe cel al parveniților care tocmai pleacă de la ciolan. Și nu va mai exista nicio urmă de presă de opoziție care să le plângă de milă.

Atunci îi vor regreta pe hoții ăilalți, parcă nu furau chiar așa de mult ca ăștia de acum. Și după câțiva ani oamenii vor merge din nou cu entuziasm la vot să-i aleagă pe alți hoți pe care să-i pună la ciolan. Dar când se vor căuta în buzunare, vor vedea că sunt la fel de săraci. Căci oamenii se schimbă, însă ciolanul rămâne etern.

Macondo din Strada Fiordului

Când am ajuns acolo, m-am trezit înconjurat de o umanitate ieșită parcă direct din romanul Groapa al lui Eugen Barbu. Oameni ce trăiesc în nişte case modeste, cele mai multe din chirpici, pe aşa-zise străzi, neasfaltate şi acoperite de noroiul zăpezilor proaspăt topite.

Pe hartă, zona pare una normală din București. Se află în sectorul 1, în spatele gării Chitila Triaj. Străzile au nume pretenţioase: Fiordului, Mamaia, Buclei, Medreşti. Nu există canalizare, nici apă curentă, nici gaze.

Pânza freatică e infestată după ce un vagon cu acid sulfuric s-a răsturnat în triaj şi a poluat toată zona. Cei precauţi cară apa cu găleţi din altă parte, alţii riscă şi o folosesc pe cea din puţuri. Nu am văzut oameni foarte bătrâni, aşa că bănuiesc că speranţă lor de viaţă e destul de scăzută.

Șah de 2 miliarde de euro la șeful ANAF

“Vă cer ca în termen de 60 de zile, acțiunile dumneavoastră de combatere a evaziunii fiscale în zonele alcool și produse vegetale, cu respectarea prevederilor legale, să aducă venituri la buget de cel puțin 1,5% din PIB. Aveți sprijinul meu necondiționat pentru aplicarea măsurilor necesare obținerii acestui rezultat”, le-a poruncit noul premier, Mihai Răzvan Ungureanu, miniștrilor și șefilor mai mărunți din Comitetul interministerial pentru combaterea evaziunii fiscale.

Comunicatul oficial al Guvernului din 17 februarie enunță câteva promisiuni emise cu jumătate de gură de miniștrii prezenți la reuniune. O singură voce a lipsit. Cea a responsabilului numărul 1 în combaterea evaziunii fiscale, șeful ANAF, Sorin Blejnar.

Fantoma lui Marx în vremuri de criză

Neomarxiștii din cele patru zări exultă. Marele Nouriel Roubini, economistul apocaliptic care ar fi prevăzut criza, ne spune că Marx a avut dreptate.

“Karl Marx a spus-o bine. La un moment dat, capitalismul se poate autodistruge pentru că nu poţi transfera venituri dinspre forţa de muncă spre capital fără să se înregistreze un exces de capacitate de producţie şi lipsa unei cereri agregate. Asta se întâmplă acum”. *

Roubini ar fi evitat ridicolul dacă și-ar fi găsit puțin timp, între desele sale declarații pentru presă de când a devenit jucăria favorită a jurnaliștilor, să citească puțină critică a marxismului. Ar fi aflat, poate, că declarației sale din 2011 i-a răspuns filozoful Raymond Aron încă din 1955:

PSD felicită românii pentru alegerea lui Băsescu în 2009

Președintele PSD, Victor Ponta, îl compară pe Mircea Geoană cu Cozmin Gușă. “Pe Mircea Geoană îl văd într-un scenariu de tipul celui Cozmin Gușă în 2004. S-a supărat pe PSD, a stat câteva luni și l-am găsit lângă Traian Băsescu, la alegeri”.*

Comparația pe baza unor presupuse atitudini politice punctuale este abuzivă. Pentru PSD, situația lui Mircea Geoană seamănă mai degrabă cu cea a ducelui de Enghien. Numai că lui Victor Ponta îi lipsește un Boulay care să-i spună : “C’est pire qu’un crime. C’est une faute”.**

Rezerva bugetară pentru naționalizări

Președintele Traian Băsescu a declarat săptămâna aceasta, la o întâlnire cu oameni de afaceri germani, că “obiectivul nostru este să avem anul 2013 cu un deficit bugetar zero”. *

Declarația, trecută destul de ușor cu vederea de presa noastră, ridică niște întrebări serioase. Ne amintim că tot președintele Băsescu – acest Attila-biciul-lui-Dumnezeu pentru guvern și PDL -, a impus guvernului un deficit de doar 1,9% din produsul intern brut (PIB) în 2012, o limitare majoră și semnificativ sub plafonul de 3% din PIB cerut de UE.

Copiii din flori ai Albei ca Zăpada

“We’d all like to vote for the best man, but he’s never a candidate” (Frank McKinney Hubbard, umorist american)

Sebastian Lăzăroiu a crezut că poate crea un partid aparent necompromis, avatar al PDL în interiorul sistemului politic, care să-i atragă pe votanții dezamăgiți de PDL și care, altfel, fie nu ar vota, fie s-ar îndrepta spre alte partide.

Proiectul, unul iluzoriu, are la fel de multe șanse de reușită cât o călătorie spre Alpha Centauri în acest deceniu. Copilul născut din proiectul “Alba ca Zăpada” se numește Noua Republică.

Oamenii care au trăit tragedia secolului XX ar trebui să se ferească, măcar din spirit de conservare, de proiectele politice sau sociale care conțin adjectivul “nou”. Căci noi am trăit până la epuizare ideea de “om nou”.

Am cunoscut, de asemeni, concepte ideologice precum noua societate, noua literatură, noua morală etc. Toate au fost plătite cu sângele celor care nu corespundeau ideii de nou.

Coincidențe istorice pe axa Cuza – Carol II – Băsescu

“Viața nu poate fi înțeleasă decât dacă ne uităm în urmă, chiar dacă ea trebuie trăită uitându-ne înainte, adică spre ceva ce nu există încă”. (Kierkegaard)

 În economie există ciclurile lungi – sau seculare – denumite Kondratiev, de 50-60 de ani, ce reflectă tipul dezvoltării economice pe perioade îndelungate, în care se afirmă și apoi decade un anumit mod tehnic de producție.

Studiind istoria românească, putem detecta anumite cicluri istorice și politice lungi, de o întindere comparabilă cu ciclurile Kondratiev, în care se dezvoltă și apoi decade un anumit model politico-social, între care există un punct de cotitură sau de ruptură.

Apariția României este legată indisolubil de numele lui Alexandru Ioan Cuza. El a creat cele mai multe din instituțiile României moderne, pe o agendă reformistă: reforma administrativă, reforma fiscală, reforma agrară, secularizarea averilor mânăstirești.

De la valul lui Traian la scutul lui Obama

„Am trasat frontiera mea (…). Am mărit ceea ce mi-a fost lăsat. Acela care, demn de Majestatea Mea, va apăra această frontieră, îmi va fi precum un fiu. Însă acela care o va abandona sau nu va lupta pentru a o apăra nu va fi fiul meu”. (Senusret III, faraon al Egiptului, 1820 î.e.n.)*

 Sistemele de apărare strategică “pot fi continue, precum zidul lui Hadrian, când era în stare bună, dar se compun cel mai adesea din puncte întărite izolate, plasate astfel încât să se susțină reciproc și să împiedice un atac frontal al inamicului pe o zonă prea mare.

Prin natura lor, sistemele de apărare strategică sunt cele mai scumpe de construit și de întreținut; ele implică prezența unei garnizoane, iar existența lor este întotdeauna un semn de bogăție și de dezvoltare politică avansată”. **

Ce caută China în Bilderberg

Bătrânul Kissinger inovează din nou. Pentru prima oară, un oficial chinez de rang înalt participă la o reuniune a clubului Bilderberg. Este vorba despre Fu Ying, viceministru al afacerilor externe în guvernul de la Beijing.

Kissinger, fondator al grupului Bilderberg și participant la toate reuniunile acestuia din 1954 încoace, cunoaște China. El a fost cel care s-a dus, la începutul anilor ’70, la curtea împăratului Mao. Atunci i-ar fi spus împăratului roșu: “Puterea este cel mai mare afrodiziac!”, ca răspuns la o întrebare a lui Mao legată de legendarul său succes la femei, în ciuda unui aspect fizic modest.

Despre agenda Bilderberg la St. Moritz

Reuniunea din 2011 a grupului exclusivist Bilderberg va avea loc în perioada 9-12 iunie la Grand Hotel des Bains Kempinski din Sankt Moritz, Elveția.* Un loc destinat, parcă, pentru o astfel de reuniune. Nu mai reiau istoricul și controversele asupra grupului, am scris anterior (aici) un material mai larg despre Bilderberg.

Deocamdată nu au scăpat în presa care urmărește activitățile grupului (pentru că mare parte din „mainstream media” ignoră subiectul, deși șefii de mari publicații sunt prezențe obișnuite la reuniunile anuale ale Bilderberg) nici agenda reuniunii, nici lista de invitați.

Scurte consideraţiuni despre ceea ce ni se întâmplă

“All that we see or seem, is but a dream within a dream” (Allan Edgar Poe)

“Soarta noastră fusese prevăzută în marele scenariu al Revoluţiei din ’17 şi ea urma să fie dusă la îndeplinire de implacabilul determinism marxist-leninist, care, dinaninte de a ne naşte, ne şi condamnase în bloc şi definitiv”, constata Radu Mărculescu într-o carte* care ar trebui să fie lectură obligatorie în toate şcolile de ofiţeri din România.

Alexandru Dragomir, “Sănduc” pentru Noica, sapă chiar mai adânc, la rădăcina lucrurilor, şi vede originea a ceea ce ni s-a întâmplat în delirantul secol XX în teribilul “COGITO ERGO SVM” al lui Descartes.

Incursiune în regimul lui Putin

“După prăbușirea regimului bolșevic, o Rusie revenită la sistemul proprietății individuale și a unor libertăți relativ mai largi ar putea să devie un punct de atracție mai primejdios decât a fost un stat cu regim sovietic-comunist” (Iuliu Maniu, iulie 1941, într-o scrisoare adresată lui Ion Antonescu)

Atunci când Boris Elțîn l-a desemnat președinte interimar, la sfârșitul anului 1999, pentru Vladimir Putin a fost încoronarea unei ascensiuni absolut uluitoare, care începuse co doar patru ani mai devreme, la Moscova, în calitate de consultant prezidențial.

În 1997 fusese numit adjunct al șefului administrației prezidențiale și a intrat în atenția lumii în 1998, când, ca șef al Serviciului Federal de Securitate, le-a ordonat trupelor rusești să intre în Cecenia. *

În timpul lui Elțîn s-au format și au crescut în Rusia cartelurile crimei organizate. Acum, sub Putin, ele hotărăsc ce se întâmplă în stat.

Noutăţi de pe frontul basarabean

„Rușii fac tot ce pot ca să creeze un stat pro-rus în Moldova, sau cel puțin un stat suficient de instabil pentru ca nimeni să nu-l poată folosi pentru a amenința Rusia” (George Friedman, Stratfor)

Cu câteva zile înainte de alegerile de o importanță crucială din Republica Moldova, apar tot mai multe analize care indică miza acestui mic stat fragil de dincolo de Prut. Şi înțelegem tot mai mult despre mutările geopolitice care au de a face cu această zonă.

Mai întâi, Rusia. Este tot mai clar că pentru ruși alegerile din 28 noiembrie au o mare importanță și că și-au fixat obiective în legătură cu acest eveniment. Sistemul putinian a adus ordine și a alocat resurse pentru ca serviciile rusești să poată juca ofensiv pe mai multe fronturi.

Iar unul dintre fronturi este acum Basarabia. Instalați deja solid pe Nistru, rușii joacă tare pentru extinderea dominației până la Prut. Analistul Petru Bogatu de la Chișinău scrie că, „la această oră, Republica Moldova este ținta unei agresiuni informaționale mișelești dinspre Est.  Rusia a lansat împotriva noastră un atac ucigător care nu întotdeauna se vede cu ochiul liber”. *