Cacealmaua South Stream

Toamna aceasta, Comisia Europeană a dat senzația că s-a hotărât să rupă pisica în privința South Stream. Comisarul pentru energie, Günther Oettinger, i-a avertizat în  septembrie pe ruși că proiectul contravine intereselor europene și a amenințat Gazprom că ar putea să aibă probleme cu contractele de furnizare către statele din UE. *

Ar fi naiv să credem că avertismentul a avut ca țintă Rusia; destinatarii mesajului erau, în primul rând, verigile cele mai slabe din proiectul Nabucco, care se găsesc chiar la capetele sale: Austria și Turcia. Austria se complace în rolul de interfață a intereselor rusești în Europa Centrală și de Est, iar Turcia are ambiția de a acționa cavalier seul.

PSD felicită românii pentru alegerea lui Băsescu în 2009

Președintele PSD, Victor Ponta, îl compară pe Mircea Geoană cu Cozmin Gușă. “Pe Mircea Geoană îl văd într-un scenariu de tipul celui Cozmin Gușă în 2004. S-a supărat pe PSD, a stat câteva luni și l-am găsit lângă Traian Băsescu, la alegeri”.*

Comparația pe baza unor presupuse atitudini politice punctuale este abuzivă. Pentru PSD, situația lui Mircea Geoană seamănă mai degrabă cu cea a ducelui de Enghien. Numai că lui Victor Ponta îi lipsește un Boulay care să-i spună : “C’est pire qu’un crime. C’est une faute”.**

Rezerva bugetară pentru naționalizări

Președintele Traian Băsescu a declarat săptămâna aceasta, la o întâlnire cu oameni de afaceri germani, că “obiectivul nostru este să avem anul 2013 cu un deficit bugetar zero”. *

Declarația, trecută destul de ușor cu vederea de presa noastră, ridică niște întrebări serioase. Ne amintim că tot președintele Băsescu – acest Attila-biciul-lui-Dumnezeu pentru guvern și PDL -, a impus guvernului un deficit de doar 1,9% din produsul intern brut (PIB) în 2012, o limitare majoră și semnificativ sub plafonul de 3% din PIB cerut de UE.

Copiii din flori ai Albei ca Zăpada

“We’d all like to vote for the best man, but he’s never a candidate” (Frank McKinney Hubbard, umorist american)

Sebastian Lăzăroiu a crezut că poate crea un partid aparent necompromis, avatar al PDL în interiorul sistemului politic, care să-i atragă pe votanții dezamăgiți de PDL și care, altfel, fie nu ar vota, fie s-ar îndrepta spre alte partide.

Proiectul, unul iluzoriu, are la fel de multe șanse de reușită cât o călătorie spre Alpha Centauri în acest deceniu. Copilul născut din proiectul “Alba ca Zăpada” se numește Noua Republică.

Oamenii care au trăit tragedia secolului XX ar trebui să se ferească, măcar din spirit de conservare, de proiectele politice sau sociale care conțin adjectivul “nou”. Căci noi am trăit până la epuizare ideea de “om nou”.

Am cunoscut, de asemeni, concepte ideologice precum noua societate, noua literatură, noua morală etc. Toate au fost plătite cu sângele celor care nu corespundeau ideii de nou.

Locul ultim

În urmă cu zece ani, am făcut un legământ: înainte să mor, voi vizita un anume loc, îndepărtat, în care voi asculta muzică. Un anumit tip de muzică.

Un loc bătut de marele ocean al lumii. Un loc în care oamenii nu fac războaie. Un loc în care omul este singur. Acolo, el își aduce aminte de propria fragilitate.

Anii au trecut, am călătorit peste mări și țări, dar nu m-am apropiat niciodată de acel loc. Știu că, atunci când mi se va apropia sorocul, voi simți că trebuie să mă duc acolo. Sau, poate, mi se va întâmpla, fortuit, să ajung, și voi ști că nu mi-a mai rămas mult timp.

Problema românească în Franța

“Unii încep să creadă că ar fi fost mult mai bine dacă România nu intra în UE” (France 24, 30 septembrie 2011)

 Mă simt jenat de prezentarea în presa românească a “ironiilor” din mass-media franceză din ultima perioadă. Presa noastră a demonstrat niște complexe provinciale în abordarea subiectului și o lipsă totală de cunoaștere a mentalităților franțuzești.

Ar fi bine ca subiectul Franța, pe care toți avem impresia că-l stăpânim dacă am fost o dată în excursie la Luvru, să fie tratat de jurnaliști care cunosc bine domeniul. Acești jurnaliști nu prea există pe piața românească. Cei mai mulți jurnaliști din România nu cunosc decent limba franceză, 90% dintre ei n-ar fi angajați în Franța nici măcar la un ziar departamental.

Cei care nu ne mai pot ajuta

“Cu două săptămâni înainte de moartea tatălui tău, am visat-o pe bunica. Pe Ana. Era îmbrăcată în alb și făcea curat în casă, în casa lor, a bunicilor. Totul era alb în jurul ei”, începu mătușa să povestească.

“Am întrebat-o: dar pe cine aștepți tu? Ea mi-a răspuns că trebuie să vină Nicu. Am întrebat-o: cum, vine Nicu cu soția? Ea mi-a spus că Nicu vine singur”.

Cu două săptămâni înainte de moartea mătușii Viorica, sora ei a visat-o tot pe bunica Ana, care a murit în urmă cu 15 ani.

Doctorul de suflete

„În dragoste, ca şi în război, pentru a termina, trebuie să o faci de aproape„. (C.)

Colonelul M. studia cu mare atenție fișele de pe masă. Părea să nu dea atenție mogâldeții încovoiate aflate în fața sa, de cealaltă parte a mesei dreptunghiulare din camera de anchetă. Ținuta sa era impecabilă, tresele perfect atașate, însă nu purta nicio medalie.

Începu să citească cu voce tare de pe foile din fața sa: „Studiul științific al raporturilor pe care natura umană le are cu agresivitatea se focalizează în mod deosebit asupra sediului agresivității, numit astfel de către oamenii de știință – poate cu o anume prejudecată – și descoperit în sistemul limbic din creier.

Acest punct, situat chiar sub partea centrală a creierului, conține trei grupări de celule: hypothalamus, septum și amygdala. O deteriorare sau o stimulare electrică a oricărei componente a sistemului limbic generează modificări în comportamentul subiectului.

Coincidențe istorice pe axa Cuza – Carol II – Băsescu

“Viața nu poate fi înțeleasă decât dacă ne uităm în urmă, chiar dacă ea trebuie trăită uitându-ne înainte, adică spre ceva ce nu există încă”. (Kierkegaard)

 În economie există ciclurile lungi – sau seculare – denumite Kondratiev, de 50-60 de ani, ce reflectă tipul dezvoltării economice pe perioade îndelungate, în care se afirmă și apoi decade un anumit mod tehnic de producție.

Studiind istoria românească, putem detecta anumite cicluri istorice și politice lungi, de o întindere comparabilă cu ciclurile Kondratiev, în care se dezvoltă și apoi decade un anumit model politico-social, între care există un punct de cotitură sau de ruptură.

Apariția României este legată indisolubil de numele lui Alexandru Ioan Cuza. El a creat cele mai multe din instituțiile României moderne, pe o agendă reformistă: reforma administrativă, reforma fiscală, reforma agrară, secularizarea averilor mânăstirești.

Cronica lui Mattei din tărâmul Omului

„Prin mine treci spre locul de durere, prin mine pleci spre veşnica jelire, prin mine treci spre gloata care piere. / Mi-a fost dreptatea-ndemn spre făurire: puterea sfântă m-a zidit, instanţă-n cer, suprema minte şi iubire. / Etern trăiesc şi câte sunt substanţă’naintea mea etern au fost create. / Voi, ce intraţi, lăsaţi orice speranţă” (Dante, Infernul)

Numele meu e Mattei. Iar cronica aceasta începe odată cu expulzarea mea din Infern. Infernul de după Paradis, căci calea m-a purtat şi într-acolo, de unde am fost izgonit în urma nemerniciei mele. Căci ființa gânditoare, în nevrednicia sa, nu înţelege fericirea cu care Spiritul Etern, în marea lui milostenie, a înzestrat-o dintru început.

Numele meu e Mattei. Iar în urma răzvrătirii mele nevrednice, iată-mă izgonit şi din Infern. Marele Belzebut, însuşi, m-a însoţit până la poartă, unde mi-a spus aceste vorbe:

„Mattei, înger decăzut, răzvrătit al Infernului, te pedepsesc, în virtutea puterii pe care o am asupra tărâmului veşnicei suferinţe, să trăieşti în tărâmul veşnic-nevrednicului Om, până când vei găsi icoana veşnicei iubiri. Se găseşte în sufletul unei femei, pe care va trebui să o afli singur. Iară când o vei găsi, noi, în păcătoșenia noastră eternă, te vom primi din nou în sânul nostru.

De la valul lui Traian la scutul lui Obama

„Am trasat frontiera mea (…). Am mărit ceea ce mi-a fost lăsat. Acela care, demn de Majestatea Mea, va apăra această frontieră, îmi va fi precum un fiu. Însă acela care o va abandona sau nu va lupta pentru a o apăra nu va fi fiul meu”. (Senusret III, faraon al Egiptului, 1820 î.e.n.)*

 Sistemele de apărare strategică “pot fi continue, precum zidul lui Hadrian, când era în stare bună, dar se compun cel mai adesea din puncte întărite izolate, plasate astfel încât să se susțină reciproc și să împiedice un atac frontal al inamicului pe o zonă prea mare.

Prin natura lor, sistemele de apărare strategică sunt cele mai scumpe de construit și de întreținut; ele implică prezența unei garnizoane, iar existența lor este întotdeauna un semn de bogăție și de dezvoltare politică avansată”. **

Ce caută China în Bilderberg

Bătrânul Kissinger inovează din nou. Pentru prima oară, un oficial chinez de rang înalt participă la o reuniune a clubului Bilderberg. Este vorba despre Fu Ying, viceministru al afacerilor externe în guvernul de la Beijing.

Kissinger, fondator al grupului Bilderberg și participant la toate reuniunile acestuia din 1954 încoace, cunoaște China. El a fost cel care s-a dus, la începutul anilor ’70, la curtea împăratului Mao. Atunci i-ar fi spus împăratului roșu: “Puterea este cel mai mare afrodiziac!”, ca răspuns la o întrebare a lui Mao legată de legendarul său succes la femei, în ciuda unui aspect fizic modest.

Tatăl meu bismarckian

Tatăui meu, căruia îi port pe umeri toate bucuriile şi toate neîmplinirile

Tatăl meu îl admira pe Bismarck. Din toată istoria pe care o citise, această figură era cea care îi atrăsese atenţia în cea mai mare măsură. Nu l-am înţeles niciodată cât timp a trăit. N-am înţeles ce făcea din Bismarck, „der Eiserne Kanzler” al celui de-al doilea Reich german, un simbol atât de puternic pentru el.

Pentru tatăl meu, simplu funcţionar al unui mic stat stalinist est-european, Otto von Bismarck era simbolul statului paternalist şi al Ordinii. El a creat primul sistem public de pensii, pe care presa economică de azi îl numeşte, impersonal, „Pilonul I de pensii”.

“Statul are o obligaţie faţă de mine, pe care trebuie să o onoreze”, spunea tatăl meu. E aceeaşi mentalitate pe care o aveau, în mod sigur, înaintaşii săi, modeşti funcţionari ai KuK* de la 1900.

Despre agenda Bilderberg la St. Moritz

Reuniunea din 2011 a grupului exclusivist Bilderberg va avea loc în perioada 9-12 iunie la Grand Hotel des Bains Kempinski din Sankt Moritz, Elveția.* Un loc destinat, parcă, pentru o astfel de reuniune. Nu mai reiau istoricul și controversele asupra grupului, am scris anterior (aici) un material mai larg despre Bilderberg.

Deocamdată nu au scăpat în presa care urmărește activitățile grupului (pentru că mare parte din „mainstream media” ignoră subiectul, deși șefii de mari publicații sunt prezențe obișnuite la reuniunile anuale ale Bilderberg) nici agenda reuniunii, nici lista de invitați.

Bătălia imperiilor în Bucovina

„Studenți! Muzele tac. A sosit ceasul bătăliei, o bătălie în numele civilizației germanice amenințate la răsărit de către barbari şi invidiate de inamicul de la apus. Astfel se aprinde din nou furor teutonicus. Renaște entuziasmul războaielor de eliberare şi începe războiul sfânt” (Apel al rectorilor universităților din Bavaria, 3 august 1914)*

 Decretată în noaptea 30 iulie 1914, mobilizarea generală a bucovinenilor s-a făcut la regimentele 23 Landwehr şi 41 Infanterie, respectiv 4 şi 9 Dragoni, grupate în cadrul diviziei 43 Landwehr, care astfel va avea în război o structură diferită de cea din timpul păcii.

La începutul războiului, divizia 43 a ocupat poziţii pe malul galiţian al Nistrului, în zona Zaleszczyki, făcând parte din dispozitivul de patru divizii al generalului Kovess, destinat apărării Galiţiei Orientale şi Bucovinei, numit „Armee-Gruppe Kovess” – transformat ulterior în Armata a II-a.

Glotașii erau înrolați la Brigada 35 Miliții (Landsturm), care în august 1914 era concentrată pe granița cu Basarabia contra unui atac rusesc.