Români în calea lupilor

În viață trebuie să ai curaj, căci oriunde te vei găsi, ești în lumea lupilor și, dacă nu ai curaj, nu faci nimic” (Alexandru Danielopol)

Pentru Basarabia, din păcate, nu mai puteam face nimic. Basarabia era pierdută, era luată de ruși. Acum însă se punea problema salvării oamenilor, a basarabenilor și bucovinenilor. Aceștia se refugiaseră în România în două valuri, între 1940-1941, relativ puțini, și un val uriaș, refugiat în 1944.

După datele pe care le dețineau americanii, era vorba de peste 300.000 de oameni (după alte date, 700.000 de oameni n.a.), care fugiseră de spaima bolșevicilor. Un an de zile, 1940-1941, îi lămurise pe basarabeni ce-i poate aștepta de la ruși.

Citește tot articolul

Operațiunea Bourg-Madame 2

Când am intrat în apartament, la un minut după forțarea ușii, am putut contempla proporțiile dezastrului. Pe pat erau șase persoane, cu mâinile legate cu cătușe la spate. Cinci basarabeni îngroziți, cu vârste cuprinse între 40 și 50 de ani, între care o femeie, și un rus din Siberia, cam de 50 de ani, care era roșu la față și gemea, suferind vizibil.

Jandarmii, cu pistoalele în mâini, vorbeau tare și, cum am apărut, mi-au cerut să îi întreb pe cei reținuți cum îi cheamă și unde le sunt actele. În toată hărmălaia, am început să urlu la basarabeni: “Pașapoartele!”.

“Actili sunt în camiera șialaltî”, a răspuns femeia din grup. Apoi, indicându-l din priviri pe rus: “Domnu’ ista nu știi româniești, îi rus, șî îi bolnav, îl doari inima, ari nievoi di doctor”. Mi-am folosit cunoștințele de rusă deprinse în copilărie, când urmăream televiziunea sovietică în lagărul socialist, și am aflat cum îl cheamă pe rus și de ce are nevoie.

Citește tot articolul

%d blogeri au apreciat: