Copiii fluturi

Elisabeth Kübler-Ross, marea inițiatoare a cercetărilor moderne asupra morții și în special asupra îngrijirii muribunzilor, s-a interesat în mod particular de copiii pe cale să moară. Convingerea sa este fermă: copiii știu aproape întotdeauna dinainte că vor muri, oricare ar fi cauza morții.

Ei cunosc chiar și circumstanțele morții, sau mai degrabă subconștientul lor știe și se exprimă prin desene, scrisori, poezii, al căror sens nu-l aflăm, cel mai adesea, decât după moartea copiilor.

Ei simt, de asemenea, ceea ce urmează dincolo: descoperirea luminii, a dragostei universale și necondiționate ce îi așteaptă și a cărei chemare o aud uneori.

În cazul unui deces provocat de o boală, am putea pune presentimentul copilului pe seama dezvoltării la nivelul subconștientului a procesului biologic deja declanșat.

Citește tot articolul

Reportaj din lumea de dincolo

Unul dintre naufragiații de pe Titanic, din 1912, a reușit să comunice povestea aventurilor sale în lumea de dincolo fiicei sale, prin intermediul unui medium. Numele naufragiatului era William Sted.

În 1921 și 1922, aceste mesaje au prezentat povestea morții sale și a evoluției în lumea de dincolo. La început, Sted arată stupefacția de a regăsi alături de el persoane despre care știa că au decedat cu mult timp în urmă.

“Mi-am dat seama atunci pentru prima dată de schimbarea care se produsese. Am înțeles brusc și mi s-a făcut frică. După un moment de panică, am încercat să îmi revin. Deruta mea nu a durat decât o clipă și am realizat cu încântare că tot ceea ce învățasem era adevărat.

Citește tot articolul

Dincolo

Moartea e acum în faţa mea, văd cum cerul se deschide, cum omul este captivat de ceea ce nu cunoştea până atunci.

Moartea e acum în faţa mea, văd cum omul vrea să-şi revadă vatra, după atâţia ani petrecuţi în captivitate.

(Dialogul muribundului cu sufletul său, Egipt, circa 2000 î.e.n.)

NON OMNIS MORIAR ?

Totul a început pe 12 iunie 1959, undeva în apropiere de Stockholm. Friedrich Jürgenson a ieşit să înregistreze ciripit de păsărele. Când a început să asculte banda, a descoperit cu stupoare sunete de trompetă care se terminau într-o muzică de fanfară. Iar apoi o voce povestea, în norvegiană, despre ciripitul păsărilor de noapte.

O lună mai târziu, când lucra pentru o emisiune la radio, pe o înregistrare a apărut o voce care îi vorbea, în nemţeşte, despre Rusia. După mai multe astfel de experienţe, obosit, a dorit să renunţe şi, pe când se pregătea să apese pe butonul de oprire al magnetofonului, a auzit o în difuzor : „ascultă, menţine contactul, ascultă!”.

Citește tot articolul

%d blogeri au apreciat: