Houellebecq la București

Figura lui descrie cel mai bine acel sentiment al decadenței cu care rămânem după ce-i citim cărțile. Mărunțel, îmbătrânit, neîngrijit și bețiv. Fumător înrăit, sudează țigările precum Serge Gainsbourg.

A apărut la Bookfest cu o cutie de Tuborg într-o mână și cu o țigară în cealaltă. Era ora 15 și se vedea că nu e la prima bere. Nu-i păsa că nu se fumează înăuntru, oricum organizatorii s-au făcut că nu văd.

Au făcut bine. Fără țigară, Michel Houellebecq pare doar un bețiv ratat. Cu țigara în colțul gurii, devine un profet al decadenței. Ochii săi exprimă acea satisfacție cinică a celui ce observă cum totul se (auto)distruge, încetul cu încetul. Totul, inclusiv el însuși:

Citește tot articolul

Houellebecq şi declinul unei civilizaţii

„Păcat. Michel Houellebecq e, în primul rând, scriitor”, remarca în Le Figaro criticul Dominique Guiou cu cinci zile înainte de lansarea ultimei cărţi, La carte et le territoire, a celui mai în vogă scriitor francez de azi.

Se referea la nenumăratele polemici în care s-a implicat scriitorul. „On l’adore ou on le déteste”, rezumă Guiou. Şi cum ar putea fi altfel, atât timp cât în romanul abia lansat Houellebecq însuşi apare ca personaj –  care moare asasinat în mod oribil  ?

Lansarea ultimului său roman nu a fost nici ea lipsită de controverse. Un site franţuzesc i-a reproşat zilele trecute că a folosit în romanul său – primul lansat după 2005 – pasaje de pe Wikipedia, iar scriitorul Michel Levy – culmea, fratele preşedintei „Asociaţiei prietenilor lui Houellebecq” – l-a acuzat de plagiat.

Însă scandalul care l-a însoţit în ultimii ani i-a fost un bun aliat şi acum : după nici o săptămână de la lansare, cartea sa se află în topul vânzărilor din Franţa.

Citește tot articolul

%d blogeri au apreciat asta: