Jurnalul secret

winogrand01Think it’s not what you say, what you say is way too complicated” (Phoenix, 1901)

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi fost, nu s-ar ști, și dacă nu s-ar ști, nu s-ar povesti.  Niște cetățeni lucrau pe plantațiile unor moguli. De aceea, această epocă a fost numită, pe drept cuvânt, Epoca Mogulă, fiind situată undeva, între bocacicul inferior și pontianul superior.

Viața la mogul era grea, dar nu lipseau momentele de tandrețe. Cel puțin așa reiese dintr-un fragment de jurnal,  scris de un cetățean anonim.

Citește tot articolul

Dumnezeu TV

weegee02Adevărul de aici e o eroare dincolo. Adevăr dintr-un punct de vedere și falsitate dintr-altul. Toate principiile sunt contradictorii în ele însele”. (Giovanni Papini, “Un om sfârșit”)

Tânăra femeie zăcea într-o baltă de sânge, înconjurată de câțiva gură-cască care nu aveau habar ce să facă. Nu simțea nicio durere, deși știa că ceva grav i se întâmplase. Își fixase privirea pe unul dintre becurile de pe bulevard,  ca pe un sprijin imaginar.

Încerca să-și amintească ce s-a întâmplat. Ceva nu era în regulă. Simțea ca o negură pe minte. Și simți brusc fiori reci. “Nu-mi pot aminti orașul ziua”, se trezi spunând cu voce tare. Singurele amintiri veneau din noapte.

Citește tot articolul

%d blogeri au apreciat asta: