Dumnezeu TV

“Adevărul de aici e o eroare dincolo. Adevăr dintr-un punct de vedere și falsitate dintr-altul. Toate principiile sunt contradictorii în ele însele”. (Giovanni Papini, “Un om sfârșit”)

Tânăra femeie zăcea într-o baltă de sânge, înconjurată de câțiva gură-cască care nu aveau habar ce să facă. Nu simțea nicio durere, deși știa că ceva grav i se întâmplase. Își fixase privirea pe unul dintre becurile de pe bulevard,  ca pe un sprijin imaginar.

Încerca să-și amintească ce s-a întâmplat. Ceva nu era în regulă. Simțea ca o negură pe minte. Și simți brusc fiori reci. “Nu-mi pot aminti orașul ziua”, se trezi spunând cu voce tare. Singurele amintiri veneau din noapte.

Fu întreruptă din gânduri de sirenele unei ambulanțe. Zgomotul devenea tot mai asurzitor. La puțin timp, simți o mână pe frunte și văzu fața cuiva care o cerceta cu ochi reci. Când termină, spuse cu o voce seacă: “Fractură de coloană și fracturi multiple la membrele inferioare. Plăgi la cap. Atenție cu targa, o ducem la Floreasca. Celălalt ? E mort ? Ok, constatăm decesul”.

“Nu-mi pot aminti orașul ziua”,  repetă ea. Și nu-și putu stăpâni lacrimile. Nu se putea mișca, dar încă putea să plângă. După un scurt răgaz, auzi vocea unui bărbat care vorbea tare la telefon în apropiere.

“Da, trăiește. Acum o iau cu ambulanța. Da, s-a confirmat, e Schell, și-a rupt coloana, arată nașpa rău, o duc la Floreasca. Da, Morțuneanu e mort, acuma au zis. Ce? Mă băgați prin telefon? Bine, băgați-mă!”

“Bun găsit! Într-adevăr, omul de afaceri Claudiu Morțuneanu a decedat. Medicii sosiți aici cu ambulanța nu au mai putut face nimic ca să-i salveze viața. În schimb, actrița Mădălina Schell, cu care omul de afaceri avea o relație de mai mult timp, a avut mai mult noroc și a supraviețuit accidentului. Ea este, însă, în stare gravă, spun medicii, și va fi transportată în cel mai scurt timp la spitalul de urgență Floreasca.

Vă reamintesc că cei doi au fost implicați într-un accident grav pe bulevardul Basarabia din Capitală. Automobilul în care se aflau a fost lovit de o mașină a unei firme de pază, care rula cu mare viteză pe contrasens. Deocamdată atât de aici, vom reveni cu alte amănunte. Rămâneți pe Ultima Știre TV”.

“Nu-mi pot aminti orașul ziua”,  repetă ea, în timp ce era ridicată cu targa. Lumina din ambulanță îi făcea rău. Nu reușea să scape de ea nici când închidea ochii. Era o lumină rea. Mai rea decât noaptea de afară.

“Ai avut noroc. La cum arăta mașina e un miracol că ai scăpat cu viață”, îi spuse asistenta de pe ambulanță. Nu avea chef de conversație. Știa că ceva în viața ei se rupsese ireversibil. Nu știa cât de gravă e starea ei, nu știa dacă va muri sau nu, dar nu-i păsa.

În fața spitalului era forfotă mare. Reporteri și cameramani de la toate televiziunile au luat cu asalt ambulanța în timp ce era coborâtă targa. Lămpile de pe camerele televiziunilor o orbeau mai rău decât lumina din ambulanță. Simțea că erau lumini rele, hulpave, gata să o înghită.

*   *   *

“Nu-mi pot aminti orașul ziua”,  îi spuse medicului care veni să o viziteze. “Asta nu-i grav. Noapte, nenoapte, important e că ați scăpat cu viață, domnișoară. Trebuie să vă odihniți”.  „Cât de grav e?” “Ați avut noroc”. “Cât de grav e?”

“Nu vă mai gândiți la asta. Totul se repară. Este prematur, oricum, mai trebuie făcute analize, dar e bine. Starea dumneavoastră este stabilă, viața nu vă este în pericol. Asta este cel mai important”.

După plecarea medicului, își fixă privirea pe televizorul din cameră. Asistenta de gardă se uita la Ultima Știre TV. O reporteră stresată tocmai transmitea în direct din fața spitalului, iar pe ecran o burtieră mare anunța: “Amanta lui Morțuneanu riscă să paralizeze”.

“Medicii spun că starea Mădălinei Schell este stabilă. Ea a suferit mai multe fracturi în urma accidentului, cea mai gravă fiind fractura de la coloană. Există riscul, spun medicii, ca actrița să rămână paralizată de la bazin în jos din această cauză”.

Își întoarse privirea spre măsuța de lângă ea. Portocalele pe care i le adusese sora ei zăceau neatinse în coș. Lângă el, un mic cuțit pentru tăiat fructe. Întinse mâna, luă cuțitul și îl băgă sub cearșaful cu care era acoperită.

“Nu-mi pot aminti orașul ziua”,  își repetă ea, în timp ce sângele i se scurgea, încet, în salteaua patului. Asistenta de gardă continua să se uite la știri. Reportera stresată din fața spitalului intră din nou în direct, cu informații noi. “Se pare că moralul Mădălinei Schell este destul de bun, potrivit unor surse din interiorul spitalului. Ea pare să fi trecut peste șocul accidentului și peste moartea amantului său”.

După câteva minute, se simți cuprinsă de o senzație plăcută, de căldură. În minte îi veni o melodie care îi plăcuse cândva. “Well they tell me of a pie up in the sky / Waiting for me when I die / But between the day you’re born and when you die / They never seem to hear even your cry”.

“Întotdeauna m-am temut că o să mor singură”, îi trecu prin cap. Apoi se simți învăluită într-o ceață gălbuie, care devenea tot mai densă. O lumină albă apăru într-un colț al încăperii și se apropie, încet, de ea. Devenea tot mai intensă și, la un moment dat, auzi o voce suavă în urechi. “E timpul să vii cu noi”.

Se lăsă condusă de lumină. “Acum pot. Pot să-mi amintesc orașul ziua!”, murmură ea, înaintea scurtului horcăit care o separă definitiv de lumea dorințelor.

*   *   *

Cimitirul catolic din micul oraș transilvănean era simplu și plin de verdeață. Cum niciun preot nu era prezent, un prieten se simți dator să spună câteva cuvinte.

„Ignem veni mittere in terram. Foc am venit să aduc pe pământ, spune Sfântul Luca. Focul acesta a mistuit-o pe Mădălina, așa cum ne va mistui pe toți, mai devreme sau mai târziu.

Nu trebuie să judecăm noi gestul ei, căci dreptul la judecată aparține altcuiva. Unii spun că sinuciderea este o uzurpare a unui drept divin, de viață și de moarte asupra oamenilor. Poate că zeii sunt geloși când vine vorba de prerogativele lor, dar nimeni nu poate fi sigur de deciziile zeilor. Nici oamenii, nici televiziunile, căci și ele înseamnă tot oameni”.

Rudele și prietenii au asistat apoi tăcuți la dispariția sicriului sub pământul proaspăt al primăverii. La plecare, participanții au trecut pe lângă un cârd de jurnaliști care acopereau evenimentul. Un reporter tocmai transmitea în direct.

“Am avut parte de o adevărată declarație-șoc chiar în ziua înmormântării actriței Mădălina Schell. Soția omului de afaceri Claudiu Morțuneanu a declarat că speră ca fosta amantă a acestuia să ajungă în iad. Ea spune că Mădălina Schell a fost de vină pentru moartea soțului ei, iar sinuciderea ei nu face decât să dovedească faptul că a fost o femeie fără niciun Dumnezeu.

Vă reamintesc că Mădălina Schell, în vârstă de douăzeci și nouă de ani, s-a sinucis în spital în urmă cu două zile. Nu se știe exact din ce cauză a recurs actrița la acest gest, însă se pare că ea nu a reușit să accepte moartea amantului său, omul de afaceri Claudiu Morțuneanu. Deocamdată atât de aici, din cimitirul în care a fost înmormântată Mădălina Schell. Rămâneți alături de noi”.