Alte vremi, alte crize
7 decembrie 2010 5 comentarii
Ștefan Tomșa “avea un țigan călău, adică perzător de oameni, gros și mare de trup. Acela striga de multe ori înaintea lui, arătând la boieri: <<Doamne, s-au îngrășat berbecii, buni sunt de junghiat?>> Ștefan Vodă, la aceste cuvinte, râdea și dăruia bani țiganului”.
Petru-Vodă Șchiopul, strângând “boierii și țara, le-au zis că nu mai poate sătura pântecele turcilor cel fără fund și, luându-și ziua bună de la toți, au lăsat domnia și s-au dus prin Țara Leșească la Veneția, unde și-a sfârșit și vieața, cu vecinică pomenire în țară”.
Ștefan Tomșa, după ce a decapitat pe toți boierii și slugile din casa lui Ieremia Movilă, n-a vrut să cruțe, cu toată rugămintea boierilor săi, nici măcar pe un biet diac, „foarte de treabă de scrisoare”, ci a răspuns hohotind: “Ha! Ha! Ha! Mai cărturar decât dracul nu este altul!”*
Comentarii recente