Despre agenda Bilderberg la St. Moritz

Reuniunea din 2011 a grupului exclusivist Bilderberg va avea loc în perioada 9-12 iunie la Grand Hotel des Bains Kempinski din Sankt Moritz, Elveția.* Un loc destinat, parcă, pentru o astfel de reuniune. Nu mai reiau istoricul și controversele asupra grupului, am scris anterior (aici) un material mai larg despre Bilderberg.

Deocamdată nu au scăpat în presa care urmărește activitățile grupului (pentru că mare parte din „mainstream media” ignoră subiectul, deși șefii de mari publicații sunt prezențe obișnuite la reuniunile anuale ale Bilderberg) nici agenda reuniunii, nici lista de invitați.

Bătălia imperiilor în Bucovina

„Studenți! Muzele tac. A sosit ceasul bătăliei, o bătălie în numele civilizației germanice amenințate la răsărit de către barbari şi invidiate de inamicul de la apus. Astfel se aprinde din nou furor teutonicus. Renaște entuziasmul războaielor de eliberare şi începe războiul sfânt” (Apel al rectorilor universităților din Bavaria, 3 august 1914)*

 Decretată în noaptea 30 iulie 1914, mobilizarea generală a bucovinenilor s-a făcut la regimentele 23 Landwehr şi 41 Infanterie, respectiv 4 şi 9 Dragoni, grupate în cadrul diviziei 43 Landwehr, care astfel va avea în război o structură diferită de cea din timpul păcii.

La începutul războiului, divizia 43 a ocupat poziţii pe malul galiţian al Nistrului, în zona Zaleszczyki, făcând parte din dispozitivul de patru divizii al generalului Kovess, destinat apărării Galiţiei Orientale şi Bucovinei, numit „Armee-Gruppe Kovess” – transformat ulterior în Armata a II-a.

Glotașii erau înrolați la Brigada 35 Miliții (Landsturm), care în august 1914 era concentrată pe granița cu Basarabia contra unui atac rusesc.

Straniul raport al sergentului M.

„Der Krieg ist eine bloße Fortsetzung der Politik unter Einbeziehung anderer Mittel„* (Clausewitz, Vom Kriege)

Am devenit soldat al Imperiului în urmă cu zece ani. Eram un tânăr ignorant, credeam în democraţie şi doream ca ea să se extindă în întreaga lume. Războiul rece se sfârșise de zece ani, lumea intra sub zodia Internetului, oamenii se cunoșteau din ce în ce mai puţin în realitate şi din ce în ce mai mult virtual. Începea marea epocă a însingurării. Nu aveam prietenă, nu eram tipul de băiat după care aleargă fetele, nu mă mai simţeam bine în pielea mea, doream altceva.

Am decis să intru în armată. Debutul a fost penibil, ca pentru orice proaspăt recrut: puţin somn, puţină mâncare, multă instrucţie, sergenţi de instrucţie care răcneau într-una ordine şi care te pedepseau pentru orice li se năzărea. Marş, tir, alergare, oboseală continuă.

Scurte consideraţiuni despre ceea ce ni se întâmplă

“All that we see or seem, is but a dream within a dream” (Allan Edgar Poe)

“Soarta noastră fusese prevăzută în marele scenariu al Revoluţiei din ’17 şi ea urma să fie dusă la îndeplinire de implacabilul determinism marxist-leninist, care, dinaninte de a ne naşte, ne şi condamnase în bloc şi definitiv”, constata Radu Mărculescu într-o carte* care ar trebui să fie lectură obligatorie în toate şcolile de ofiţeri din România.

Alexandru Dragomir, “Sănduc” pentru Noica, sapă chiar mai adânc, la rădăcina lucrurilor, şi vede originea a ceea ce ni s-a întâmplat în delirantul secol XX în teribilul “COGITO ERGO SVM” al lui Descartes.

Scrisoarea pe care n-am trimis-o niciodată

Deşi, probabil, ar fi trebuit să o fac de mult, chiar înainte de a mă fi născut

Dragă ♀,

Mi-ai spus recent că mă iubeşti. Posibil, deşi nu ştiu la fel de iubire te referi. N-o să încep să fac aici o teorie a iubirii, simt, însă, că vorbeşti despre acel simţământ în care vrei să fii cu cineva şi să obţii de la el ceea ce nu poţi avea când eşti singur.

Un sentiment al tranzacţiei: oferi ceva şi te aştepţi să obţii ceva, în cazul acesta un tip de confort psihic.

Din câte te cunosc, ceea ce eşti dispusă să oferi nu reprezintă prea mult. Faci parte dintr-o generaţie care nu mai ştie să ofere ceva pur-şi-simplu, gratuit şi fără pretenţia contrapartidei.